De teamă că o să le spargă lumea vitraliile, icoanele şi, Doamne-fereşte, o să le fure şi „Cutia milei”, lăsându-i fără bani de leasing la Merţan, înalţii ierarhi ortodocşi s-au gândit c-ar fi bine să înmulţească moaştele. Păi ce-i aia, să avem doar câteva moaşte de sfinţi, la atâtea milioane de drept-credincioşi ortodocşi amatori de minuni? Înţeleg să avem un doctor la câteva zeci de mii de pacienţi, un profesor la câteva mii de elevi, dar şi o pereche de moaşte la câteva milioane de enoriaşi? Nu, dom’le, trebuie să fie cât mai multe, s-ajungă la toată lumea şi să nu se mai îmbulzească gorobeţii pe uşa bisericii, când se bagă vreo promoţie de moaşte noi, mai ceva ca la reducerile de la Flanco când se bagă vreo promoţie!
Aşa au apărut moaştele de criză, care n-or fi ele neapărat de sfinţi, da’ ajută. Îi ajută pe credincioşi să treacă mai uşor peste tăierea pensiei şi reducerile salariale şi îi ajută şi pe preoţi şi călugări să mai dosească sub patrafir nişte firfirei, că doar se ştie, banu-i ochiul dracului, doar n-o să-l lase preasfinţiile lor să clipească, ispititor, chiar la tot creştinul.
Ei, dar când au văzut mărimile ortodoxe că scapă fenomenul de sub control şi, în loc să vină şi să cotizeze doar la moaştele lor, enoriaşii au început să dea buzna şi la moaşte neautorizate, pe principiul „dincolo pupatul era mai ieftin”, s-au decis să facă ordine. Arhiepiscopia Tomisului, de pildă, a început o amplă acţiune de verificare a moaştelor la care se închină lumea prin biserici şi mănăstiri. Un credincios ne-a mărturisit că ar fi făcut mai multe plângeri la OPC, dar că nimeni de la Protecţia Consumatorului nu l-a putut ajuta, aşa că a apelat la Biserică.
„Dom’le, sî vî spun cum o fost. Io-s moldovean, îs din Suşiava şî mi-i tare greu s-ajung la moaşti, când vini vreuna la Bucureşti. Că nu-i corect, dom’le! Adicî di şe vin moaştili, ca toţi artiştii internaţionali, ca Madonna, ca Şakira, ca Riana aia, doar la Bucureşti? Noi, acilişea, în Moldova, om fi mai proşti? Di şe sî n-avem şî noi moaşti? Când am auzit cî o adus la o biserică di aşilea, din Suşiava, nişte moaşti din Ucraina, m-am dus şi io sî le pup. Le-am pupat vreo trei zile la rând, am şi pus bani pi ele mereu, şi nimicuţă! N-am câştigat la şesi din patruzeşînouă nici măcar un leuţ! Pe când anul trecut, când am fost la Bucureşti în pelerinaj, am şi luat gratis o sticlî di bere, nimerind capacul câştigător, de cum m-am întors de la Patriarhie! Deci e clar că moaştili din Ucraina erau contrafăcute! Da’ ăia de la OPC o zis cî ei nu sî ocupă di aşa şeva. Foarte bine face Biserica acu’ că le ia la puricat!”
Sub acoperirea anonimatului, un ierarh a declarat că s-au primit mai multe asemenea sesizări din partea enoriaşilor: „Este evident că prin România circulă ilegal mii de moaşte. Ele prezintă grave defecţiuni la sistemul de frânare, în sensul că preoţii şarlatani care le-au pus în circulaţie chiar n-au nicio oprelişte în a face bani pe spinarea fraierilor. De asemenea, există probleme şi la sistemul de direcţie, pentru că e clar că doar Biserica Ortodoxă are dreptul să direcţioneze spre propriile buzunare banii donaţi de credincioşi la moaşte, şi nu orice popă de ţară licenţiat în marketing religios. Primele date arată că situaţia e total scăpată de sub control.
Cel mai celebru caz e al degetului Sfântului Ioan Evanghelistul, despre care cărţile sfinte afirmă că nu i s-ar fi găsit trupul, da’ uite că la noi i s-a găsit totuşi un deget, care face vânzări excelente din câte am înţeles. Însă asta nu e totul! Avem chiar aici, la noi în România, 23 de degete ale Sfântului Varvarie, 3 mâini neputrezite ale Cuviosului Flecarie, câteva zeci de perechi de coaste ale Cuviosului Găinarie şi chiar 67 de dinţi ai Fericitului Urticarie. Acum, ziceţi şi dumneavoastră, se poate aşa ceva? Păi sfinţii ăştia au fost oameni sau monştri din Alien sau Transformers? Nu mai zic de o situaţie şi mai absurdă – se spune despre Mucenicul Pântecarie că ar fi fost ucis de soldaţii romani, dar nicăieri nu scrie cum anume. Ei, noi avem aici, pe lângă moaştele lui, risipite prin toată ţara, şi «sabia cu care a fost ucis Mucenicul Pântecarie», dar şi, respectiv, cuţitul, toporul, suliţa, «adevărata sabie», săgeata, satârul cu care ar fi fost martirizat. Zici că-i arsenalul de la Omoruri şi alta nu!”.
Nu ştiu cât de fericiţi vor fi înalţii ierarhi din Arhiepiscopia Tomisului în legătură cu iniţiativa de verificare a moaştelor, dar Dan Diaconescu sigur va fi extrem de fericit. El speră că, printre cele 2.600 de moaşte, va găsi măcar un fragment ADN din Elodia, pe care să-l împartă cu Poporul. Pentru că nu ştiu dacă restul moaştelor fac minuni, dar e clar că osemintele Elodiei vor face: dacă au reuşit ele să-l îmbogăţească peste noapte (mă rog, peste mai multe nopţi) pe DD, vă daţi seama că o să facă din români un neam de miliardari?
