România o să lanseze un satelit bulgăresc în spațiu. Dragoș Mureșean, de la ARCA, ne spune mai multe despre prima rachetă românească și despre cum a ajuns ea să transporte satelitul vecinilor noștri. Iată varianta completă a interviului care a apărut în numărul 33 al revistei Academia Cațavencu:
Rep.: Cum a luat ființă ARCA ?
D.M.: ARCA s-a înființat în 1999. Visul nostru era să construim rachete! De la teorie la practică e, însă, întotdeauna cale lungă. Cunoscând teoria, principiile, formulele nu este suficient, trebuie să câștigi experiență practică. Iar experiența se câștigă numai construind. La început de drum și încă nehotărâți am experimentat cu diferite configurații de rachete cu diferite tipuri de motoare inclusiv cele cu combustibil solid și ne-am hotărât să mergem pe monopropellant cu apa oxigenata care ulterior poate fi convertit în motor hibrid. Următorul pas era normal construcția rezervoarelor. Ne-am hotărât să mergem pe rezervoarele din materiale compozite doarece sunt mai ieftine și mai ușoare decât cele convenționale. Aici a fost cea mai mare dificultate pentru ARCA fiindcă nu aveam experiență la așa ceva. După multe eșecuri, rezervoare explodate și luni de disperare, am reușit în final să construim primul rezervor care a rezistat la presiune. Apoi lucrurile au început să meargă mult mai bine și am început să construim primele rachete.
Rep.: Unde se construiește racheta? Din ce părți ale țării sunt membri ARCA?
D.M.: Racheta se construiește la Râmnicu Vâlcea și sistemul de ghidare la București. Aproape toți membri ARCA sunt din Vâlcea și București.
Rep.: Ce pregătire au oamenii ARCA? Din ce domenii vin?
D.M.: Aproximativ jumătate din membri ARCA sunt ingineri, dar avem și informaticieni, avocați, contabili – practic oricine este pasionat de rachete poate să contribuie și noi suntem deschiși la orice colaborare.
Rep.: Cum se muncește la ARCA?
D.M.: Se muncește din greu. Sunt perioade în care se lucrează 12 ore pe zi, inclusiv în weekend. Etapele cele mai dificile sunt cele în care se lucrează cu materiale compozite deoarece necesită folosirea echipamentelor de protecție, iar procesul de turnare durează destul de mult și e foarte anevoios.
Rep.: Se câștiga bine din inginerie aerospațială? Este slujba voastră principală?
D.M.: Dacă vă gândiți la ARCA ca la locul unde veți găsi slujba vieții voastre, mai bine vă reorientați privirea către alte zări. Dacă sunteți pasionați de rachete și explorarea spațiului, atunci, da, e locul pentru voi. Unii dintre membri lucrează full time la ARCA, iar alții sunt angajați în altă parte, iar ARCA este un hobby și un al doilea job pentru ei. Depinde de fiecare cât timp poate să-i dedice proiectului.
Rep.: Cine finanțează ARCA?
D.M.: Banii vin exclusiv de la sponsori privați, nu moguli, nu de la stat. Sponsorul cu care avem cea mai lungă și strânsă colaborare este BRD, dar mai sunt și alte companii care ne-au ajutat. În plus, sunt și alții cu care discutăm și doresc să ni se alăture.
Rep.: Cum ați ajuns să colaborați cu BOREAS?
D.M.: Ne-au contactat pe Facebook. Apoi am vorbit cu ei pe mail despre proiectele lor, despre viziunea lor, despre satelitul pe care vor să-l lanseze și despre cum am putea să-l integrăm în rachetă. Astfel, ne-am hotărât să colaborăm cu ei și să le lansăm satelitul.
Rep.: Ce face satelitul bulgăresc, care e rolul lui? De ce stă atât de puțin timp pe orbită?
D.M.: Cei de la BOREAS sunt nou înființați și doresc, ca și ARCA, de altfel, să câștige experiență. CubeMessenger este un experiment – ei vor învăța să construiască sateliți și să-i opereze, iar ARCA va învăța cum să îi plaseze pe orbită și să îi detașeze de rachetă.
Va sta puțin timp sus deoarece orbita pe care va ajunge racheta Haas 2C este foarte joasă, de aproximativ 160 km înălțime, unde atmosfera nu este suficient de rarafiata, iar frecarea cu aerul îi va încetini viteza de rotație și va fi atras de Pământ. De menționat este că și Stația Spațială Internațională care orbitează la o altitudine de 400 km întâmpină aceeași problemă și are nevoie de impulsuri ocazionale de la motoare pentru a se menține pe orbită.
Rep.: Puteți să explicați mai pe înțelesul tuturor cum va decurge lansarea și pregătirea ei?
D.M.: În stadiul actual, rezervorul de kerosen este terminat și testat, iar motorul este aproape gata și urmează să fie și el băgat în teste. Rezervorul de oxigen lichid va fi construit și testat după finalizarea testelor de motor. Lansarea propriu zisă este în cea mai mare parte identică cu orice altă lansare de rachete din lume, fie că vorbim de Baikonur sau Cape Canaveral: Racheta este adusă în configurația de lansare, în poziție orizontală lângă rampă și, apoi, este ridicată în poziție verticală. O dificultate pe care ARCA o va întâmpina este legată de rezervoare, care trebuie mențintute sub presiune în permanențăm chiar și când sunt goale, deoarece au pereții atât de subțiri încât s-ar prăbuși sub propria greutate. După ce numărătoarea se pornește, începe alimentarea cu combustibil, având grijă ca presiunea din rezervoare să fie constantă. Din acel moment, nimeni nu mai are voie să fie în vecinătatea rampei, că poate să o mierlească.
Din cauză că oxigenul lichid se încălzește și se evaporă, alimentarea trebuie menținută până în momentul lansării. Se testează sistemul de ghidaj și restul componentelor. Cu 10-15 secunde înaintea lansării se alimentează agregatul motorului (turbopompe, gazogenerator și turbina) de la o sursă externă de azot sub presiune și se pune în funcțiune. După ce agregatul se poate menține singur în funcțiune, se decuplează sursa de azot. Aproape de secunda zero se deschid electrovalvele motorului (este și aici o succesiune, dar nu intru în detalii mult prea tehnice), iar oxigenul lichid și kerosenul intră cu presiune mare în camera motorul și sunt aprinse. Alimentarea cu oxigen lichid este decuplată. În mai puțin de o secundă motorul ajunge la tracțiune maximă și racheta se ridică de la sol.
Rep.: Care este motto-ul ARCA? Cu ce iese în evidență ARCA?
D.M.: Un lucru este definitoriu la ARCA: noi nu căutăm performanță. Nu vrem să realizăm cel mai bun motor, cea mai bună rachetă, cel mai bun avion din lume. De asemenea, nu dorim să realizăm și să testăm tehnologii noi decât acolo unde este absolut necesar. De ce? Păi, simplu – toate aceste lucruri necesită bani pe care ARCA nu are, momentan, de unde să-i scoată.
Ceea ce noi dorim să facem și lucrul prin care ieșim în evidență este reducerea costurilor și îmbunătățirea siguranței întregului proces. Atenție, aici nu mă refer la reduceri cu 5% sau 50%, ca la pantofi și blugi de firmă, fiindcă, dacă am redus costul uni program de la 40 milioane $ la 20 de milioane $, nu am realizat mare lucru. Mă refer la costuri pe care ARCA și sponsorii să și le poată permite, astfel încât activitatea ARCA să poată fi desfășurată în România. Cu privirea la prioritatea legată de siguranță: ARCA dorește să trimită oameni în spațiu, iar acest lucru nu se poate realiza dacă vehiculele nu sunt sigure.
Cum atingem aceste obiective? În primul rând, prin folosirea de materiale compozite peste tot unde se poate, deoarece sunt la fel de dure ca oțelul sau duraluminiul, dar sunt mai ușoare, mai ieftine și mai ușor de folosit. În al doilea rând, prin reducerea numărului de componente ale unui vehicul la strictul necesar. Cu cât o rachetă are mai multe componente, cu atât este mai scumpă și cu atât șansele că se strice ceva sunt mai mari. În al treilea rând, prin folosirea de tehnologii care au fost deja testate și verificate. Dacă rușii au folosit ceva și a mers, dacă și americanii au folosit acel ceva și a mers, atunci, clar, și ARCA va face la fel.
Rep.: Excelsior, Executor, Haas – de ce numele astea?
D.M.: Inițial racheta Haas ar fi trebuit să poarte numele unui alt pionier al rachetelor de pe teritoriul României, dar din motive juridice nu am putut folosi acel nume. „Haas” era următorul pe listă. Pentru Excelsior (numele unuia dintre modele navei Enterprise, folosite de Căpitanul Kirk, în serialul „Star Trek” – n.r.), am realizat un concurs cu propuneri de nume pe Facebook. Noi suntem mari fani „Star Wars”, „Star Trek” și „Battlestar Galatica”, așa că, în momentul când am citit „Excelsior” în lista, am zis: Asta e! Pentru Executor (numele navei spațiale ale lui Darth Vader, din seria „Star Wars” – n.r.) nu am organizat concurs, dar aceleași pasiuni și-au pus amprenta și în alegerea acestui nume.
Rep.: Care e relația din ARCA și IAR?
D.M.: Inițial avionul s-a numit E-111 de la „experimental”. Noi am dorit din tot sufletul să poarte numele de IAR, pentru că suntem patrioți și IAR este singurul brand din aeronautica românească. Am discutat cu IAR Brașov și, spre plăcuta noastră surprindere, au acceptat.
Rep.: Ce e competiția Google Lunar X Prize? Care este abordarea ARCA?
D.M.: Competiția Google Lunar X Prize oferă un premiu de 30 milioane $ echipei care va trimite un rover pe Lună, va merge 500 m și va transmite imagini HD pe Pământ. Planul echipelor adverse, în general, a fost să construiască rover-ul și să spere că reușesc să strângă 10 milioane $ ca sa plătească SpaceX (companie americană privată de transport spațial – n.r.) să le plaseze rover-ul în orbită sau, eventual, mai mulți dolărei că să le plaseze roboțelul în traiectorie spre Lună. ARCA, spre deosebire de ei, a pornit invers, de la rachetă. Asta nu înseamnă că rover-ul a fost neglijat. Sistemele care vor fi incluse în el au fost deja testate în cadrul Misiunii 4B (lansarea reușită de către ARCA a rachetei Helen 2 – n.r.).
Rep.: Ce-mi poți spune despre primul robot românesc pe Lună?
D.M.: Este făcut în spiritul ARCA – cât se poate de simplu! Nu are nici roți și nici șenile, ci un singur motor rachetă pe care îl va folosi atât pentru aselenizare cât și pentru deplasarea pe lună. Va avea forma unei sfere înconjurată de panouri solare astfel încât să fie alimentat cu energie electrică indiferent de poziția în care se află.
Rep.: Când o să putem să începem să emigram pe lună?
D.M.: Greu de spus. Probabil după 2050.
Rep.: Ce alte colaborări barosane aveți în plan pe viior? Care e relația ARCA cu NASA, ESA, ROSA?
D.M.: Cu Agenția Spațială Română suntem în discuții și sperăm că se vor concretiza într-o colaborare pe termen lung. Toată lumea are de câștigat din asta, în special România.
NASA, ESA și alte agenții și companii din afară au fost neîncrezătoare când au auzit despre ARCA. Cu toate acestea, au dorit să stea de vorba cu noi și să se lămurească despre ceea ce facem. După discuții, au fost impresionați de ceea ce facem noi, având în vedere fondurile de care dispunem și ne-au rugat să îi ținem la curent cu activitatea noastră.
Rep.: Cât de în urmă sunt chinezii? Cât de urmă suntem noi?
D.M.: Chinezii sunt aproximativ unde erau americanii și sovieticii la începutul anilor ‘60. România este, raportată la SUA și URSS, la începutul anilor ‘50 când începeau să se construiască și să se testeze primele rachete.
Rep.: V-ați gândit să faceți un program comercial? Când credeți că va deveni relativ ieftin (pentru un gigel cu venituri medii) turismul spațial?
D.M.: Odată cu lansarea rachetei Super Haas în 2017-2020, ARCA intenționează să ofere servicii comerciale. Cred că zborurile suborbitale vor deveni accesibile oamenilor de rând probabil undeva după anul 2030.
Rep.: Ce părere aveți despre starea cercetării aerospațială în lume? Dacă investițiile în cercetarea aerospațială continuau, puteam să avem un om pe Marte acum?
D.M.: Programul Apollo a reprezentat culmea explorării spațiale. După terminarea programului, următorul pas pentru care NASA se pregătea, prin programul NERVA și altele, era trimiterea de astronauți pe Marte. Probabil că acest lucru ar fi avut loc în anii ‘90. Sfârșitul Războiului Rece a reprezentat însă sfârșitul acestei ambiții, pentru că nu mai erau niște sovietici acolo care să-și bage unghia-n gât. De aici a început o perioadă de stagnare în care oamenii nu au mai părăsit orbita Pământului. Din păcate, încă trăim în acea perioadă de stagnare.
În condițiile în care planeta noastră este deja suprapopulată și consumăm mai multe resurse decât pot fi regenerate de planeta noastră, singura soluție este colonizarea Sistemului Solar. Din păcate acest lucru nu este o prioritate pentru guvernele lumii, care-și vor da seama de importanța cercetării de tipul ăsta când va fi prea târziu și o să locuim cu toții în capsule de-alea japoneze de o singură persoană.
Probabil că singura speranța a omenirii, în acest moment, e reprezentată de companiile private care, prin fiabiliatate și costuri reduse, pot transforma acest vis în realitate.
Rep.: Există extratereștii?
D.M.: Este foarte probabil să fie în Univers civilizații extraterestre. Numai că datorită distanțelor colosale dintre galaxii și sisteme solare și numărului mare de stele și galaxii în Univers șansele ca aceste civilizații să între în contact unele cu celelalte sunt aproape de zero.
Citește și
