Emil Boc a fost ieri foarte supărat că oamenii mari şi fără inimă din partid i-au luat jucăria favorită, guvernarea, şi l-au trimis înapoi la grădiniţa din Cluj să-şi finalizeze studiile. Însă tristeţea lui a fost de scurtă durată: la doar câteva ore de când ştirea că guvernul de la Bucureşti a căzut făcea înconjurul globului, el a primit, prin tam-tam, invitaţia unui trib de pigmei din Congo de a le fi premier.
Actualul şef de trib, Boulané Mataranga, a declarat că urmăreşte cu interes, de ani de zile, situaţia politică din România şi că îşi doreşte de mult ca supuşii săi să fie conduşi de un român. El a fost tentat, după căderea lui Adrian Năstase, să-i facă şi lui Bombo chemare în Congo, dar şi-a dat seama că statura impozantă a acestuia le-ar fi putut crea pigmeilor un complex de inferioritate. Boc este însă tot ce îşi poate dori un pigmeu: cuminte, harnic, ascultător, popular şi, mai ales, suficient de mic de statură încât nici măcar preşcolarii pigmei să nu fie complexaţi în prezenţa lui.
Pentru a se încadra cât mai bine în culoarea locală, Boc va fi ţinut mai întâi câteva luni la soare, dar fără ochelari, nu care cumva să se bronzeze cu sârme pe faţă. Apoi, va îmbrăca tradiţionalul costum al pigmeilor Mbenga – o frunzuliţă de palmier petrecută peste brâu – va fi rebotezat, în limba băştinaşilor, Emilé Mboc şi va depune jurământul în faţa tribului, nu pe Constituţie, că ăia n-au aşa ceva, ci pe o Biblie veche, rămasă de la Livingstone. Fostul premier român s-a declarat măgulit de ofertă şi a promis că va cosi de unul singur toate ogoarele cultivate cu batate şi arahide. În replică, africanii au promis că vor importa nişte zăpadă de pe Kilimanjaro, să-i facă şi lui o bucurie – lopata trebuie însă să şi-o aducă de-acasă, fiindcă ei nu au descoperit încă fierul. Boc a precizat că acceptă cu bucurie propunerea de a fi iarăşi premier, dar că părăseşte cu inima îndoită România, convins că, în lipsa lui, o să-l sfâşie canibalii de la DNA pe protejatul lui, Apostu.
