Deunăzi mă miram și eu de victoria Simonei Halep în fața Serenei Williams, la fel cum au făcut majoritatea românilor. Mi-am șoptit atunci că ceva putred este la mijloc. Cum, băi nene, o bate pe copănoasa asta de Williams și se împotmolește la gazele ca Sharapova? Dar mi-am zis atunci că totul era în mintea mea. Poate că eram invidios pe succesul ei. Dar nu. A șters terenul cu negresa, a șters și cu Radwanska și iat-o chiar în finala WTA de la Singapore, la o mărire de sân distanță de titlul de ,,campioană”. Numai că victoriile nu pot dăinui la nesfârșit, iar ,,the show must go on”-ul de astăzi ne-a demonstrat și de ce.
Să fi bătută de locul 4 mondial, loc ce provine din România și se află la ani lumină de burgerii tăi americani, poate părea ceva mai neobișnuit. După ce a albit tușele în meciul cu Halep și la final a ieșit prăfuită pe dosul stadionului, Serena Williams a găsit astăzi răzbunarea cu care putea să șadă din nou pe locul 1 WTA, în cupa sa de autosuficiență. Fată, ai câștigat enșpe mii de turnee mondiale! Mai lasă-ne și nouă unul, chiar așa, ți se rupe-n paișpe de ăia care te-au bătut?
Dar, ca să fim fair-play și să recunoaștem calitățile inamicului, suntem obligați să spunem că negresa a jucat mai bine. Obuzul ei Wilson nu s-a putut compara cu bagheta magică de Hermione Granger cu care fermeca Halep mingea. Era la alt nivel, atât racheta, cât și brațele alea care l-ar face invidios până și pe Mike Tyson. Lovea, para, lovea, lovea, para, asemeni roboților ăia japonezi, care-s programați să joace ping-pong la ore fixe, în curtea de la Sony. Și asta e nașpa până și pentru o fată sensibilă și delicată ca Simona. Să joci cu roboții, și să vrei o victorie pare nebunesc până și pentru oamenii de știință de la Săpoca.
Iar robot e puțin spus când te referi la Serena Williams. Fiindcă niciun robot n-are pulpanele alea. Fiindcă nici cea mai mare și mai bine clădită macara n-are atâta forță în braț. Și fiindcă sunt douăj de mii de alte motive pentru care Serena îl întrece până și pe cel mai performant Terminator care a fost sau va fi contruit vreodată. Bașca, ăla te omora rapid, fără resentimente, nu ca asta, care te ține 6 seturi și apoi te bagă până-n gât în zgură.
Dar nu. Simona nu are nici o vină. Ea a jucat cât a putut, iar pentru asta trebuie felicitată. Băăăă, să bați numărul 1 mondial în aceeași săptămână? Ai înnebunit? Da’ ce, Halep joacă la comandă? Bate și ea când vrea.
În concluzie, dragi #halepmaniaci, astăzi, pare-se nu ați avut noroc. Nu-i nimic, nu-i nimic. Dar nu vă simțiți nasol! A fost o eroare, se mai întâmplă. De, când v-am cântat să nu-i mai ascultați p-ăia de la A3, cu Halepmania lor! Na, acum! Halepmania lovește-n România!
