Am văzut meciul Germania – Algeria. Aproape interesant. Am crezut că berea germană are efect doar 24 de ore, însă jucatorii m-au contrazis. N-ați observat? Pasau nemții de parcă făcuseră party înainte de meci împreună cu Tamaş şi Mutu! Golurile au venit abia în prelungiri. Cum s-ar zice, abia pe la a douăsprezecea sticlă de vin, băi Tamaş! Fiindcă am impresia că nemţii au combinat berea lor cu vinul nostru și abia în prelungiri a intrat mingea în plasă.
Prima dată a înscris Schurrle. Un gol cu călcâiul, demn de momentul ăla când te împiedici singur pe stradă și te cerți cu trotuarul. Al doilea gol a venit, evident, pentru că Algeria a căzut şi ea, dar psihic. Adică, să mă înțelegeți, după două șuturi la poartă trase de nemți în aceeași fază, algerienii mai că s-au oprit în loc strigând la Ozil: “Băăă, aici e poarta, un’ te uiţi? Încearcă să șutezi pe lângă noi ca s-o bagi în aţe!”. Și a fost gol.
Până la urmă, în prelungirile prelungirilor, au înscris şi algerienii, dar era tardiv. Meciul s-a terminat cu 2-1, iar panzerele se pot lăuda că sunt în sferturi. Una peste alta, noi, românii, suntem fericiți. Am fost răzbunați. Germania a trimis Algeria acasă cu același scor cu care africanii au învins România la ultimul amical. Deci putem spune că şi pe noi abia ne-ar fi învins nemţii. Şi nici n-am mai cheltuit banii Federaţiei ca să ajungem în Brazilia.
