În vremuri de restrişte, românul are o plăcere morbidă, la propriu, în a-şi invoca morţii, în speranţa că aceştia se vor trezi ca-n „Noaptea morţilor vii” şi vor veni să-i scoată din rahat.
Sincer, eu nu înţeleg care-i treaba cu necrofilia asta de tip OTV. Până şi domnu’ Dan mai aduce vii, din când în când, în platoul poporului. Cum e mai nasol în ţară, cum invocăm câte un mort. De două decenii ne tot rugăm de regi daci, daci liberi, domnitori, voievozi, prinţi străini, personaje mitice, Împăratul Verde şi Gică Hagi să umble pentru a doua oară amin şi să scape ţara de ciocoii vechi şi noi. Lăsaţi, fraţilor, morţii să se odihnească! Bine, asta dacă nu cumva sunt moroi şi atunci nu trebuie lăsaţi în pace! Ştim prea bine, trebuie dezgropaţi, le scoatem inima, îi dăm foc şi bem cenuşa. Nimic altceva decât un cocktail „flaming heart”, made in Romania secolului 21.
În altă ordine de idei, de departe, cel mai invocat mort este Vlad Ţepeş, nume de scenă „Drăculea”. De la Eminescu încoace ne tot întrebăm unde e. Serios acum, unde, Doamne, iartă-mă, poate să fie? Mie mi se pare destul de evident că e mult mai mort decât Elodia, de pildă. Asta ar trebuie să fie destul de clar din moment ce noi îl chemăm şi el nu vine, nu? Dacă speraţi în continuare că Dracula o să vină, şi nu doar pe micile ecrane, haideţi să analizăm de ce nu se întâmplă acest lucru.
1. În mod cert Vlad Ţepeş nu e vampir. Nu există dovezi că ar fi fost răpus de argint, usturoi sau lumina soarelui. În primul rând, românul e prea valoros să poarte argint. Aur, tati! În al doilea rând, usturoiul ăsta de import e prost. În al treilea rând, Vlad pare bronzat în toate portretele. Prin urmare, ar trebuie să fie în viaţă, nu?
2. Vlad Ţepeş este supărat pe noi. Şi, ţinând cont de faptul că ta-su e Dracul, iar el Drăculea, e foarte posibil să fie în Iad, plănuind Armaghedonul românilor. Care pare ca a început deja.
P.S. Are careva numărul lui Bruce Willis?
