Ce face polițistul local atunci când nu te amendează că spargi trei semințe în fața blocului între două beri? Primește sesizări. Unele normale, de genul „e o vacă în stația RATB“, și altele paranormale, de exemplu „veniți că m-au legat extratereștrii de calorifer“.
La sediul Poliției Locale a Municipiului București, zisă pe litere PLMB, sosește o reclamație scrisă. Textul, bătut la mașină, coerent și corect gramatical, zice așa: „În data X, vecinul care locuiește la apartamentul 24, stomatolog – confecționer de proteze dentare, a intrat fraudulos în locuința mea, folosind chei potrivite“. Polițistul se scarpină sub caschetă, intuind cazul carierei sale, apoi continuă, nerăbdător, lectura. „Cu un instrument special care face găuri în formă de stea“, mai spune jalba, „vecinul mi-a găurit canapeaua în mai multe locuri. Astfel, a făcut șase găuri în dreptul bustului, două găuri în dreptul picioarelor și alte găuri perechi pe laterale, prin care a introdus păduchi, unii mici de un milimetru și alții mari de cinci milimetri și negri.“ Rahat!, se bosumflă agentul. Dar n-are încotro, trebuie să meargă mai departe, petiția e lungă. „La câteva zile după ce am observat asta, am aruncat canapeaua afară în spatele blocului, unde temperatura e de -27 de grade Celsius și păduchii au murit imediat“. Urmează pagina doi: „Înaintea Paștelui, spălam ușa de la intrare și mă urcam pe un scaun pentru a ajunge până sus. Vecina mea de la apartamentul 19 mi-a pus păduchi pe scaun în timp ce eu eram în casă pentru a spăla laveta. De unde avea ea doză de păduchi?“ Și încheierea: „Deoarece îmi pot afla gândurile, tehnologia bioelectrică e foarte avansată, vecinii știu când îmi pregătesc resturile menajere pentru a le duce la ghenă și vin după mine, presupus întâmplător, pentru a se contamina cu insecte de la mine, dacă e posibil, și a mă acuza.“
Cu tehnologia lui bioelectrică foarte avansată, polițistul realizează că petentul e nițel deranjat, măcar de păduchi dacă nu de altceva. Așa că-și îndeasă cascheta pe creștet, își ia pulanul din dotare și pleacă pe teren să investigheze cazul. Pentru că de ce…
Pentru că sex, semințe și rock&roll
„Pentru că suntem obligați să dăm curs tuturor reclamațiilor, indiferent cât sunt ele de bizare“, spune Răzvan Popa, șeful Departamentului Comunicare, din cadrul Poliției Locale. „Partea proastă e că stăm foarte rău la capitolul resurse umane și suntem nevoiți să scoatem o patrulă de pe stradă și s-o trimitem să verifice genul ăsta de bazaconii“. Dar… „Dar partea și mai proastă e că multe din sesizările care par ciudate sunt adesea reale“, precizează Răzvan Popa. De pildă, prezența unei vaci într-o stație RATB din București, dar au fost și capre și gâște, tot acolo. Sau un porc tăiat și pârlit în mijlocul străzii – s-a întâmplat în Ferentari. Grătare făcute pe bloc sau în balcon. Sau un individ care se masturbează în văzul lumii, ziua în amiaza mare, caz cât se poate de real. În dosarul ăsta, polițiștii au mers pe fir și au aflat că un bărbat în vârstă de aproximativ 30 de ani, tuns „frumos“, se masturbează în zonă (nu spunem zona, poate vă vin idei), pe timpul zilei, lângă o alee. Uneori, au mai stabilit agenții, bărbatul în cauză acostează persoane de sex masculin cărora le oferă semințe și bani în scopul de a întreține raporturi sexuale orale cu el (fiind „pasiv“).
Afară cu moaștele din București!
Și dacă tot veni vorba de sex, polițiștii locali au parte de el în mod regulat de la o clientă veche, dar numai prin telefon. Femeia sună și reclamă că Petre Roman intră cu forța peste ea în casă și o violează în mod repetat. O alta, la fel, sună și spune că extratereștrii au pătruns pe geam în apartamentul ei, au legat-o de calorifer și au siluit-o.
Mai sunt și alte petiții în fața cărora polițiștii ridică, neputincioși, din umeri. Cineva le-a cerut să dea afară moaștele din București. Pentru că, atunci când se adună pelerinii la pupat de oase, „zona centrală a orașului e paralizată, trotuarele sunt pline de miile de oameni, traficul e îngreunat, iar mizeria lăsată în urmă de pelerini este vizibilă la tot pasul. Asta ca să nu mai vorbim de mirosul de urină de prin scările blocurilor…“. Deh, reclamagiu fără de Dumnezeu!
