Pe hârtie, România e o ţară laică, adică statul n-are nici în clin, nici în mânecă cu Biserica. În practică însă, are grijă Maica Biserică Ortodoxă să-i tragă de urechi până la al nouălea cer pe copiii obraznici care vor papa bun, în loc să se nevoiască pentru slava ei. Aşa se face că mai-marii BOR au ajuns să-şi bage barba (ptiu, Doamne, iartă-mă, era să zic coada!) pretutindeni, reacţionând deloc creştineşte când se văd înfruntaţi, cum veţi vedea şi din rândurile următoare.
Maglavitul s-a mutat în Bărăgan
De comuna ialomiţeană Reviga nu ştiu dacă aţi auzit, fiindcă aici nu s-a născut nicio personalitate modernă. Nu tu un Năstase, nu tu o Udrea, nici măcar colo o Biăncuţă sau Cruduţă. În schimb, de câţiva ani, această aşezare bătută de vânturile Bărăganului şi-a creat o faimă deosebită după ce mai mulţi oameni s-ar fi vindecat miraculos, se spune, graţie rugăciunilor rostite de preotul Gheorghe Pandelică. Când s-a dus vestea că părintele Pandelică are har de tămăduitor, lumea a început să dea buzna la Reviga mai ceva ca la Maglavit. Dar nu toţi au fost la fel de bucuroşi ca bolnavii care veneau în cârje şi plecau pe role. Succesul repurtat de părintele Pandelică şi de fiul acestuia, Casian, la rândul lui preot, în depăşirea planului la vindecări a stârnit invidie la nivelurile superioare ale Bisericii Ortodoxe. Care niveluri ce şi-au spus ele: „Bine, dom’le, har, har, da’ la noi nu se marcă niciun dar?”. Căci, poate nu ştiţi, dar înalţii ierarhi ai BOR, aşa bătrâiori cum îi vedeţi, au o privire vulturească şi au văzut de hăăăt, departe, cum, din bancnotele depuse în cutia milei, la Reviga, un personaj al cărui nume nu-i bine să-l rostim la ceas de seară le făcea, complice, cu ochiul.
Ierarhul trece mândru, în Phaeton de gală…
În momentul în care biserica din Reviga a primit o ofertă de sponsorizare din partea unei firme pentru reparaţia acoperişului, Episcopia s-a opus, argumentând că lucrările nu se fac aşa, după ureche, ci doar cu firmele agreate de ea, or, firma respectivă nu se afla pe lista „norocoşilor”. Deveniţi deja suspecţi, cei doi preoţi – tatăl, Gheorghe, şi fiul, Casian – s-au pomenit că primesc o misiune imposibilă: să scoată rapid 2 miliarde de lei vechi, necesari restaurării bisericii locale. La întrebarea părintelui Casian „şi eu de unde iau atâţia bani?”, a venit şi răspunsul, de inspiraţie celestă, evident: „nu există parohie săracă, există doar preoţi care nu ştiu să administreze”. Adevărul e că episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Vincenţiu Ploieşteanul, avea tot dreptul să dea un asemenea răspuns, oferind puterea exemplului personal: dacă n-ar fi fost un bun administrator, cum de-ar fi putut agonisi, dintr-o leafă de bugetar, un Volkswagen Phaeton, care costă între 68.000 şi 95.000 de euro, că doar nu l-o fi primit direct din Rai, pe persoană fizică autorizată, să nu mai meargă per pedes apostolorum?
Dracii, scoşi ilegal din „case”
Din păcate pentru ei, preoţii vizaţi nu erau buni administratori şi nici măcar talent de inchizitori n-aveau, să-i fi pus colo, niţeluş pe ţărani în butuci, la fum de ardei, până storceau toţi banii. Din păcate pentru Episcopie, motivul ăsta nu era suficient pentru a-i scoate din popie pe cei doi. Şi atunci, ca să vedeţi minune, au început să curgă reclamaţiile la adresa lor, din partea unor localnici: că preoţii nu ţin slujba, că sunt pe tractor în loc să fie în amvon etc. etc. Între altele, părintele Pandelică ăl bătrân a fost acuzat că ţine slujbe în miez de noapte, ba că practică şi ritualuri păgâne, scoţând dracii în mod ilegal, fără acordul Bisericii. Nu mă pricep la exorcizări, dar, dacă treaba e adevărată, mi se pare o mare prostie din partea împieliţaţilor: cum adică, mă, tu, drac cu experienţă, să te laşi alungat pe pustii de un preot care n-are ţidulă oficială de la PF Daniel? Dac-aş fi fost împieliţat, direct la OPC-ul din Iad m-aş fi dus, păi se poate aşa ceva? „Am fost acuzaţi că practicăm magia neagră! Or fi văzut înalţii prelaţi vreo mătură după uşă şi s-or fi temut să nu cumva să zbor la Sabatul vrăjitoarelor şi să mă ciocnesc, în aer, cu Sfinţia Sa Vincenţiu, despre care se aude că ar dori să-şi cumpere un elicopter”, spune Casian Pandelică.
N-ai dat daru’, ţi-am luat haru’!
Până la urmă, preotul Casian a fost pedepsit cu o lună de post şi rugăciune la mănăstirea Balaciu, probabil ca să aprofundeze marketingul afacerilor, materie atât de dragă înalţilor ierarhi ai BOR. Însă el a refuzat să plece, iar de aici începe circul… Deranjat de această atitudine de frondă, Consistoriul Eparhial Slobozia a decis suspendarea preotului Casian, care a continuat să ţină slujbele la Reviga. Cum toate acestea se petreceau chiar în Postul Crăciunului, în anul 2011, membrii Consistoriului Eparhial Bisericesc au ţinut să fie, vorba reclamei, „mai buni, mai speciali”, aşa că i-au răspopit definitiv şi pe tată, şi pe fiu sau, în limbaj de specialitate, „le-au luat harul”. Cum vine asta, nu mă-ntrebaţi, dar aş fi curios să aflu cum de un har care vine de la Dumnezeu poate fi luat de nişte funcţionari ai BOR. Hai, fraţi creştini, daţi-o-ncolo de treabă, că harul nu-i bon de masă, să i-l iei omului când vrea muşchii tăi de patron!
Luarea în proprietate „prin sfinţire”
Printr-un comunicat, Episcopia atrăgea atenţia că, din acel moment, preoţii revigeni nu mai aveau voie să facă sfinţirea caselor ori să meargă cu Crăciunul şi Boboteaza, întrucât, de vreme ce-l supăraseră pe Şefu’ Vincenţiu, era clar că l-au şucărit şi pe Şefu’ cel Mare, din tării! Credincioşii tentaţi să apeleze la serviciile lor au fost şi ei ameninţaţi cu focul Iadului, nu care cumva banii de înmormântări, cununii, botezuri şi tăieri de moţ să încapă în alte buzunare decât ale BOR! Pe 27 martie 2012, reprezentanţii episcopiei, în frunte cu protopopul de Slobozia, Dumitru Drăghici, şi un grup de domni îmbrăcaţi tot în negru, dar care nu purtau bărbi, ci doar cagule pe cap, au luat cu asalt biserica din Reviga. S-au tras clopotele, s-au strâns oamenii în apărarea părintelui Pandelică, dar cu Maica BOR şi cu braţul ei secular nu te pui: mascaţii au spart gardul bisericii şi au pătruns în sfântul locaş, sub directa îndrumare a protopopului. S-a lăsat cu oase rupte, crize de inimă, solicitări de Ambulanţă, dar Maica BOR a ieşit victorioasă în lupta cu enoriaşii ostili. Atunci când aceştia au protestat, arătând că biserica fusese construită din banii comunităţii, cu decenii în urmă, Episcopia a replicat că, de vreme ce se afla sub jurisdicţia BOR, automat clădirea intrase în proprietatea ei, prin „sfinţire”. Aviz deci amatorilor: când îl mai vedeţi pe taica părintele că vine cu Botezul prin bloc, puneţi-l să vă dea-n scris că n-are vreo pretenţie, altfel riscaţi să vă „sfinţească” apartamentul şi să vă lase-n cartoane, în faţa primăriei!
Mortul iese prin geam, ca să intre în Rai!
Alungaţi din preoţie de BOR, Pandelică tatăl şi fiul s-au afiliat Bisericii Ortodoxe Autonome din Ucraina şi şi-au construit, din banii lor şi din donaţiile credincioşilor, o biserică în miniatură, în curtea unui vecin, răstimp în care în parohia Reviga a fost trimis un alt preot. Doar că, atunci când acesta a încercat să implementeze operaţiunea „Bani din piatră seacă”, cum îi ceruse Episcopia, localnicii s-au revoltat şi au protestat, nu doar în faţa prefecturii din Slobozia, ci şi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, cazul lor ajungând şi în paginile publicaţiilor occidentale. Episoadele care au urmat, la Reviga, au fost demne de filmele lui Kusturica: n-avut ţigani, ce-i drept, dar ţigăneală a fost la greu! „Lumea nu mai venea la slujbele noului preot, aşa că, spre a asigura o minimă prezenţă, primarul a apelat la şantaj, obligându-i pe cei care depindeau de asigurările sociale să facă dovada că au fost prezenţi la slujbe, ca să primească ajutorul social”, spune părintele Casian. Chiar şi aşa, majoritatea revigenilor apelau tot la vechii preoţi.
Auzind că familia unui decedat vrea ca acesta să fie îngropat de preotul Pandelică, protopopul de Slobozia a organizat o nouă acţiune de comando şi, în fruntea unui pluton de preoţi şi a unui sobor de jandarmi (sau viţăvercea!), a purces la domiciliul răposatului înaintea lui Pandelică. S-a iscat iureş şi, în vălmăşag, preoţii de la Slobozia au reuşit, ca la rugbi, să extragă „balonul” din grămadă şi să-l scoată din casă de-a dreptul pe geam! Lansaţi în cursă şi mai bine pregătiţi fizic decât adversarii – băbuţele din echipa Pandelică – ei nu s-au mai oprit până-n cimitir, nefăcând nici măcar tradiţionalele popasuri, la răspântii, pentru iertarea sufletului mortului, pe considerentul că, oricum, BOR are pile Sus şi poate negocia şi ulterior absolvirea de păcate. Pe 12 iunie 2012, conducând pe ultimul drum un răposat, părintele Casian a avut surpriza să găsească, în faţa cimitirului local, un zid de granit, format din poliţişti, preoţi „agreaţi BOR” şi angajaţi ai Primăriei, care l-au avertizat că, dacă nu le lasă lor mortul, să-l îngroape sub egida Episcopiei, nu calcă-n în cimitir. În zadar familia a încercat să-i explice primarului că ei nu vor să-şi îngroape mortul decât cu Pandelică, edilul a fost de neînduplecat. Târguiala a durat patru ore şi s-a lăsat cu un caft ca-n „Şapte păcate”, în urma căruia părintele Gheorghe Pandelică s-a ales cu un picior rupt. Singurul scăpat neatins a fost mortul, care, probabil, la ora aia mulţumea sfinţilor că l-au luat la timp dintre bătăuşi!
Vrem test de paternitate pentru moaşte!
Decisă să-i reducă la tăcere pe cei doi „schismatici”, Episcopia a reclamat că aceştia ar fi furat odoare din biserică, ducându-le acasă. Cum nu se puteau raporta decât la un proces-verbal din 1968, unde se vorbea despre veşminte sau scule bisericeşti distruse, evident, de atunci, de trecerea timpului, s-a acţionat „miliţieneşte” şi s-a luat tot ce părea să aibă legătură cu cele sfinte, la modul „uite-l pe Sfântu Petru în icoana aia, saltă-l! Ia-l şi pe cuviosul Pafnutie de colo, că sigur şi el e complice!”. Asta, deşi preotul Casian a încercat să le explice că are chitanţe pe majoritatea obiectelor confiscate, care fuseseră cumpărate de el. La ora aceasta, la Reviga domneşte liniştea, dar tensiunea pluteşte în aer. Este clar că mai-marilor BOR nu le-a trecut gelozia pe familia Pandelică. Iar motive să fie geloşi au berechet: la biserica „oficială” nu prea se înghesuie oamenii, în vreme ce la cealaltă biserică e densitate mare de enoriaşi pe metru pătrat, mai ales după ce Pandelică tatăl şi fiul au adus tocmai din Ucraina moaştele Sfântului Nectarie, vindecătorul de cancer, la care vine lumea puhoi. Deşi părintele Casian are şi „certificat de autenticitate” pentru moaşte, reprezentanţii BOR afirmă că este vorba de chinezării ieftine, căci adevăratele moaşte se găsesc la mănăstirea Radu-Vodă, din Episcopia Sloboziei, iar sfântul, se ştie din sursă sigură, nu avea patru mâini. Părinţeilor, dacă nu faceţi şi testul de paternitate, tot degeaba!
Episcopia Sloboziei: „Noi nu mai avem nicio problemă cu aceşti domni”
Am încercat să aflăm ce crede despre acest caz şi Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, care ne-a răspuns, prin intermediul consilierului mass-media, părintele arhidiacon Nicuşor Dascălu: „Noi nu mai avem nicio problemă cu aceşti domni, de foarte mult timp şi toate punctele de vedere oficiale le puteţi găsi pe site-ul Episcopiei. Episcopia nu consideră că domnul Casian are dreptul să slujească, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe. Biserica la care susţine dumnealui că e afiliat nu e recunoscută nici măcar în Ucraina. Eu pe cei doi nu pot să-i consider preoţi şi aceasta e şi părerea oficială a Episcopiei”.
Gabriel Tudor, Eugen Cișmașu
