Gurile rele zic că declarația lui Ioan Rus cu privire la nevestele “fierarilor-betoniști” ar fi psihanalizabilă. L-am sunat pe amicul meu Zigmunfroid Bălăban de la Facultatea de Psihopupologie alternativă și i-am expus problema. A început să râdă ca prostul: “fierar-betonist, a zis? Cu gurița lui”? “Păi, nevastă-sa a fost curtată de fată de un băiat care azi e șef pe la Filologie în Cluj-Napoca. Pe atunci ăla era student la Filo și n-avea avere ca Ucu, pentru care lucra întreg Urișorul să care cu spatele viței, brânzică, ouțe, pălincuță, alea, alea, ca de la țară, să se facă mare domn la oraș ăsta mic cu gură mare. Ucu o fi fiind el profesor azi, dar tot la mașini-unelte, sculeri-matrițeri, acolo unde a fost și student, are un dispreț egal față de filfizonii educați, ca față de populime, doar el a fost seful suprem pe Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România Centrul Universitar Cluj. No, și ăla de-i trăgea clopotele la viitoarea nevastă, fiică de medic, fără avere fiind, lucra vara ca fierar-betonist pe șantier. Cred că Ucu a vrut să-i zică nevesti-sii, că-i ceea ce e, c-a umblat cândva cu un fierar-betonist și nu știa cum să n-o supere”.
*Văd că deja circulă în spațiul virtual și-n presa on-line idei care îl creditează ca mare strateg pe Ioan Rus. Că ar fi fugit din nou din Grupul Infracțional Organizat ca în vara anului 2012. Noi , care-l cunosștem, știm doar că a avut incontinență verbală pe sfincterul vorbirii. Că nu e la primul grobianism spus în public. În 2004 a pierdut Primăria municipiului Cluj-Napoca în fața lui Emil Boc, că i-a bătut gura curul să-i numească pe alegătorii lui Bic “căruțași” (“berea-i pentru căruțași, vinu-i pentru domni” – el fiind “vinul”, Boc fiind “berea”) și “indivizi care-și uită creierul pe noptieră”. Individul nu știe să se exprime fără un atac la persoană: pe candidatul ACL la CJ Cluj din 2012 l-a făcut “avorton” în public și lista cu ghiolbănisme continuă. Așadar, canci strategie, nicio inteligență, doar ghiolbănie și mitocănie. Individul a rămas blocat în vremurile în care era șef (fie la UASCR, fie la MAI), un milițian care calcă în cizme tot ce-i stă în cale. Norocul nostru că nu l-am apucat șef la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
*La ora la care scriem aceste rânduri, în Parlavramentul României se dezbate o moțiune de denzură împotriva Guvernului Ponta III. Firește, Victor Viorel, deputatul, tocmai e i-a luat apărarea lui Viorel Victor, Primul Ministru și a declarat că acesta este o victimă a unei lovituri de stat dată de către un procuror și bla-bla-bla, dă-i și luptă. De ce ne poate vorbi un Plagiator Mitoman despre vicisitudinile Legii de la tribuna Șparlamentului? Deoarece, de câteva mii de ani, vorbim de 10 păcate capitale împotriva cărora s-a luptat, inclusiv prin coercițe religioasă, doar cu 10 porunci (legi). Și? Azi avem nenumărate legi și coduri și mijloace de luptă și, la fiecare adăugare, se naște o nouă fentă. Iar fenta o nasc, în 9 din 10 cazuri, chiar cei puși să vegheze ca acest lucru să nu se întâmple. Ce zicea Cătălin Voicu? “Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea…” (da, domnul Gabriel Oprea, stați jos, știm că vă bucurați în numele interesului național și atât). Puterea corupe, iar puterea absolută corupe la modul absolut. Iar în România avem tot felul de enclave de putere absolută care pot fi activate în tot felul de interese obscure – unica motivație fiind garanția celor care le activează că privilegiile acestor enclave nu vor fi alterate prin nimic.
*Asta ar fi una dintre carențele pentru care Ponta își permite să aibă aroganțe. A doua carență, de care profită Ponta să se victimizeze, vine din lipsa de responsabilizare a celor puși să vegheze la aplicarea legii. Cel mai complet cod legislativ este cunoscut de toată lumea drept Codul lui Hammurabi (Amurappi), care a apărut între anii 1792-1750 î.Hr., anii domniei respectivului rege. Codul conține 282 de legi aplicabile tuturor claselor sociale existente în acel timp. Dintre toate cele 282 de legi aș dori să menționez numai una singură – cea numerotată cu numărul 43: “Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedeste că a gresit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului și nu i se va permite să mai judece”. Codul lui Hammurabi (Amurappi). Deci, acum 4000 de ani se putea ca un judecător să plătească pentru deciziile sale greșite (voite sau din incompetență), acum, în vremuri moderne, există scutire – se face grevă, magistrații se răscoală dacă le este verificată munca. Unde este justiția? – era omenirea cu mult mai civilizată acum 4000 de ani? Categoric da. Și de aceea ne-am procopsit să ne conducă tot felul de necivilizați.
