Situația accentuată a „gripelor” din capitală reflectă de fapt situația românilor raportată la sănătate. Lumea nu ia măsuri de precauție pentru prevenirea bolii, iar odată contractată se încrede în tot felul de leacuri băbești și desigur celebra aspirină.
În fiecare iarnă Bucureștiul este asaltat de gripă, dar parcă niciodată nu a făcut presa mai mult tam-tam ca acum. Și e de înțeles, actualul sezon al gripelor a coincis cu apariția coronavirusului din China. Doamna Gabriela Firea a anunțat pe șleau într-o postare pe Facebook că numărul cazurilor raportate de gripă până marți dimineață a trecut pragul de 1000, și astea sunt doar cele primite din partea cabinetelor școlilor de stat! Cel mai probabil și mai multe școli se vor închide în perioada următoare pentru a face față situației și de a limita răspândirea gripei, însă problema este și mai mare, românul nu înțelege care e treaba cu bolile în general, nu știe cum să le evite și de cele mai multe ori ezită să ceară ajutor din cauza unor frici sau a ignoranței.
Dată fiind situația am decis să descriu în acest articol și celelalte „gripe” care transcend limitele calendaristice ale sezonului rece. Este vorba de problemele noastre privind sănătatea, ale românilor, pe care suntem incapabili de atâta timp să le rezolvăm, deoarece noi am avut mereu o atitudine laxă privind acest subiect și ca la fiecare răceală zicem „las’ că trece”.
O urgență epidemiologică, românul nu prea știe să se spele pe mâini! Hepatita, dizenteria, gripa sau banala răceală, pe lângă multe alte infecții virale sau bacteriene sunt toate boli care se pot transmite de la om la altul prin intermediul mâinilor nespălate și cu toate acestea niște statistici citate de Pro TV arată că unul din doi români nu se spală după ce a folosit toaleta. Foarte mulți poate nici nu au fost educați referitor la faptul că agenții patogeni sunt foarte rezistenți și în condițiile lipsei igienei pot persista în mediul înconjurător. În fapt, este foarte important să ne spălăm pe mâini și atunci când tușim sau strănutăm. Poate și mai grav, multe școli și grădinițe duc lipsă de săpun, lipsa acestui obicei igienic fiind transmisă astfel și la cei mici.
Deci, nu mă miră faptul că România a ajuns la coada clasamentelor în domeniul sănătății întrucât nici sistemul educațional nu își prea face treaba de a oferi o conștientizare a publicului referitor la necesitatea prevenției și tratării adecvate și mai mult, au plecat și medicii foarte buni din țară. Într-un fel poate fi și înțeleasă frica românilor de a se duce la spital, și mie mi-ar fi întrucât condițiile sunt jalnice și riști să te îmbolnăvești dublu și profesionalismul multor doctori de aici lasă de dorit. Desigur, nu încurajez acest lucru, este foarte vital să apelăm la consultanța adecvată, la monitorizarea afecțiunilor cronice și tratarea suferințelor noastre. Este vorba de o chestiune de cultură în ceea ce privește viziunea românului asupra sinelui, dacă ai grijă de tine te respecți!
Din păcate, din acest aspect românii au foarte multe bube. Până și în secolul XXI rămânem atașați de niște concepții și frici nefundamentate. Credința în medicina populară și fuga de medic rămân adânc înrădăcinate în spiritul nostru arătând eșecul sistemului de a le educa maselor cunoștințele elementare de sănătate și igienă. Sistemul medical este și el la pământ cu spitale lăsate de izbeliște, nemodernizate și cu medici slab pregătiți, știrile de malpraxis devenind o banalitate pe prompterele marilor televiziuni.
