Deși are, probabil, tot atâtea cunoștințe în materie de Drept cât avea cizmarul Ceaușescu în materie de stâng, Gabriel Oprea a ajuns doctor în domeniu, printr-o evoluție intelectuală de-a dreptul spectaculoasă care îi bate pe alde Einstein și Stephen Hawking la curul gol. Judecând după vechea zicală românească ”înalt ca gardul, prost ca badigardul”, nimeni n-ar fi crezut că fosta gardă de corp a lui Miron Cozma ar putea ajunge într-o zi doctor. După cum nimeni n-ar fi pariat măcar un sfanț că onorabilul domn Oprea, remarcat până atunci doar la număratul izmenelor și chiloților de trupă, care îi ieșeau întotdeauna, ca și plopii poetului, fără soț, va deveni într-o zi general al armatei române.
Dar, cum orice vrajă se destramă, mai devreme sau mai târziu, nici magia lui Oprea n-a ținut la nesfârșit. Capul lui genial, capabil să reproducă din memorie zeci de pagini din alte tratate de drept în propria lui lucrare de doctorat, s-a transformat, în al doisprezecelea ceas, la loc, în bostan, iar pajii, trepădușii și secretarele care l-au ridicat în slăvi când era mare și tare și le împărțea doctorate la toți, s-au transformat înapoi în șoricei și acum părăsesc, îngroziți, corabia generalului, împresurată de valurile legii pe la toate încheieturile.
Nu uitați însă că în filmul ăsta de și cu desene animate, nu doar Oprea e vinovat. El e doar un produs al unui sistem care a făcut din incompetență normă de valori și din impostură literă de lege. De vină sunt toți universitarii ce au girat cariera intelectuală a acestui domn care, luat la bani mărunți, nici românește nu prea știe să vorbească – de declarația lui, de-a dreptul vangheliană, ”avem aproximativ două victime care se pare că au fost înecate” au râs, la vremea respectivă, și loazele care nu luaseră bacul la Română. De vină pentru că un căpitan de intendență, ca Oprea, trecut în rezervă, a fost reactivat, după opt ani, direct general-maior, prin sfidarea gravă a legii și a întregii armate române, au fost președinții care i-au dat nas și l-au făcut să crească în grad mai ceva ca Făt-Frumos. Și Iliescu, și Băsescu, s-au folosit de eterna marotă a ”interesului național” ca să facă din Oprea un fel de ”ține-frâu” al oricărui regim. Voiai să rămâi la putere? Îi dădeai lui Oprea o stea pe umăr și partidul lui de traseiști, UNPR, te sprijinea în Parlament.
Acum însă, generalul, după ce s-a umplut de stele și de avantaje, a început un superb număr de streptease: a renunțat la coloana oficială, și-a dat jos girofarul, a rămas și cu ciorba neîncălzită, acum s-a dezbrăcat, vrând-nevrând, și de doctorat, mâine-poimâine o să auzi că se revoltă și militarii și-l dezbracă pe Oprea și de gradele dăruite pe ochi frumoși. O să rămână ditamai generalul gol-goluț, doar cu diploma de doctorat, să-i acopere nuditatea intelectuală. Și unde mai pui că diploma aia e tipărită pe o hârtie așa de groasă, că sărmanul general n-o s-o poată folosi nici la nevoie.
