Cum nu se dă ursul scos din bârlog, țăranul de la munte strămutat la oraș, Adrian Năstase luat de pe ouăle de aur și Borcea luat de pe Pelinel, așa nici alegătorul bucureștean nu pare în ruptul capului dispus să iasă iar la vot. Și, în definitiv, cu cine să voteze, când totul pare un mare blat, din care ei, candidații, se aleg cu frișca, iar noi, fraierii contribuabili, cu torturile?
Înainte vreme, în ziua de alegeri, dacă nu te prezentai singur să votezi, venea milițianul și te conducea la secția de votare, unde aveai libertatea de cinci minute de a scrie pe buletinul de vot tot ce-ți trecea prin minte: ”Vrem mâncare!”, ”Dați-ne căldură!” ”Ne-am săturat de cozi!”, ”Jos Cizmarul!” și alte asemenea strigături de bine. Bineînțeles, era o libertate iluzorie, căci nu ne lua nimeni doleanțele în seamă, iar de ieșit ieșeau tot candidații ”Frontului Democrației și Unității Socialiste”, adică o adunătură de politruci școliți la Academia Partidului Comunist, dintre care pe mulți i-ați văzut la culoare și-n ultimul sfert de veac, în Parlamentul capitalist.
După Revoluție, lucrurile s-au mai schimbat, în sensul că, naivi din născare, bucureștenii chiar au crezut că vor schimba ceva de fiecare dată când votau. Bucureștiul a avut o mulțime de primari, din cele mai diferite tabere. Singurul lucru care i-a unit a fost că până și ăia care intrau în mandat săraci lipiți plecau de acolo putred de bogați – și nu mă refer neapărat la domnul Viorel Lis, care încă trăiește, deci nu e putred, ci doar bogat. Care cum s-a văzut în fruntea bucatelor, cum a început să se căpătuiască. N-a existat primar care să iasă din funcție cu un leu măcar mai sărac decât intrase. Până și Traian Băsescu, considerat de mulți ca fiind cel mai energic edil pe care l-a avut Capitala de la Revoluție încoace, tot nu s-a lăsat până nu și-a tras și el o vilă pe Mihăileanu, semnând, evident, ca primarul pentru ea. Singura noastră mângâiere e că, în ultimii doi-trei ani, primarii care ieșeau din mandat nu mai plecau să-și toace agoniseala prin Caraibe și Mauritius, ci prin locuri mai răcoroase, ca Jilava și Rahova – uitați-vă doar la Poteraș, fostul tartor de la Sectorul 6, care și-a luat opt ani de ”facultate” și fiți cu ochii pe Oprescu, fiindcă ăsta, la câtă șpagă a luat, fără trei ani de ”licență”, doi de ”masterat” și vreo ”cinci de doctorat” nu scapă.
Acum, 13 oameni – cifră cu ghinion, că, de, așa suntem noi, bucureștenii, numai de ghinioane avem parte – ne cer să-i votăm pentru că vor face și vor drege. Dacă te iei după programele lor electorale, nu ai nicio îndoială că în patru ani, cu ei la cârmă, pe Dâmbovița va curge miere, iar în Herăstrău, Cișmigiu și celelalte lacuri din Capitală nu va mai fi apă, ci doar lapte, ulei sau țuică, după preferințe. Fiecare candidat își umflă mușchii și vrea să arate c-o are mai lungă, mai musclată și mai bățoasă – la ofertă mă refer, desigur – decât rivalii aliniați la startul întrecerii. Doamna Firea promite câte-n lună și-n stele și n-ar fi exclus ca, la cât e de degrabă născătoare, să toarne rapid câteva sute de mii de bebeluși și să le împartă în campanie pensionarilor câte un nepoțel de căciulă, să aibă cine le da și lor, la bătrânețe, o cană cu apă. Păi ce-i aia să le dai șoșonarilor doar mici, zahăr și găleți? Dă-le, mami, și un copil, că micul îl halești un copil, pe-ăla micu îl ai toată viața! Nicușor Dan o să facă, probabil, piste de bicicliști și la metrou, el fiind un mare ecologist și iubitor al naturii. Și, dacă în București n-o să mai vedeți un milion de mașini, ci vreo două milioane de biciclete, iar traficul o să fie la fel de aglomerat, asta este, ghinion de neșansă, scapă cine poate și fiecare cu pista mă-sii! Domnul Predoiu n-a promis nimic, au promis alții pentru el, de fapt el, săracul, nici n-a vrut să candideze, dar l-au împins tovarășii de partid de la spate. Sunt convins că ar fi un primar grozav și cinstit, fiindcă, la cât e de băbălan ăsta nici șpaga n-ar băga-o în buzunar, ci ar duce-o pe tavă lui Blaga și celorlalți buldogi cu greutate din partid. Dacă iese Turcescu primar, apăi să te ții: bucureștenii se vor saluta, pe stradă, numai cu ”Să trăiți!”, iar titulatura edilului se va schimba: din Primar General, în Primar Colonel. Nici cu Severin nu cred că am duce lipsă de oferte. Când s-o apuca el să strige că apa din București are prea mult hidrogen în ea și de-aia ne-am tâmpit cu toții și când o promite să transforme apa chioară de la robinet în apă tare, dublu distilată, să vezi cum îl votează miticii pe capete! Și încă n-ați văzut nimic: dacă vine Bogdan Diaconu la primărie, n-o să mai vedeți picior de musulman, țigan, ungur și șerpilian prin București. Pe străzi vor merge, desigur, în pas de defilare și slăvind o Capitală mândră ca soarele sfânt de pe cer, numai români verzi, cu pământul sacru al Patriei sub unghii și cu cămașa – tot verde, desigur! – scoasă în mod tradițional din pantaloni. Restul candidaților sunt atât de mărunți și de insignifianți încât nu știu ce-ar mai putea promite ca să umfle potul.
În condițiile astea, eu vă spun sincer să nu contați pe votul meu. O să mă duc la alegeri, să nu zică vecinii că n-am simț civic, dar, pe lângă cele treisprezece pătrățele de pe buletinul de vot, o să mai fac unul în care o să scriu numele maică-mii. Bătrâna e singura persoană cinstită din București pe care o cunosc și pe care aș vota-o. Restul degeaba se dau fete mari, că li se vede himenoplastia de la o poștă.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 7 (1206) – 9-22 mai 2016
