Când te urci seara-n taxi, mai ales dacă ești obosit, n-ai chef să discuți cu șoferul, indiferent cât de amabil și politicos este. Pur și simplu îți dorești să stai liniștit pe bancheta din spate și să te uiți la succesiunea de blocuri gri, intersecții, aurolaci și gagici mișto care compune peisajul bucureștean. Ei bine, strategia tăcerii nu funcționează întotdeauna, mai ales când taximetristul în cauză e nevorbit. Din fericire, există câteva subiecte pe care le poți aborda ca eventualul dialog obositor să se transforme într-un monolog al șoferului la care nu trebuie neapărat să fii atent.
- Licențele de Ilfov. Evident, nu vorbești despre asta într-o mașină cu licență de Ilfov. Pe de altă parte, orice taximetrist cu licență de București care aude aceste trei cuvinte magice, va spumega pentru tot restul călătoriei pe tema asta. O să auzi cum concurenții din Ilfov le iau pâinea de la gură celor din București, că e vorba, de fapt, de o rețea mafiotă cu politicieni în centru (de fiecare dată veți auzi de alt set de politicieni, ceea ce e amuzant) și că orice tentativă de protest e blocată de primărie (ceea ce este, într-adevăr, cam dubios, dar nu de neașteptat, având în vedere că vorbim despre Oprescu).
- Alți șoferi. Trebuie doar să arăți cu degetul în direcția unui alt șofer care face o tâmpenie în trafic (nu-i greu de găsit așa ceva în București). Vei fi martor la un fenomen cu totul interesant: dacă întrebi un șofer care nu-i taximetrist, cea mai mare problemă a traficului bucureștean sunt taxi-urile; dacă întrebi un taximetrist, ceilalți șoferi incompetenți sunt de vină, mai ales femeile – poate să-ți vorbească despre asta și o oră întreagă, cu teorii și exemple care explică exact despre ce e vorba, mai ceva ca un savant de la CERN despre bozonul lui Higgs. Asta în timp ce merge pe șinele de tramvai, calcă linia continuă și trece pe galben.
- „Ăștia ne fură, dom’le, nu-i așa?”. Alte cuvinte magice. Te urci în mașini, comunici adresa la care trebuie să ajungi și, apoi, cu un ton extrem de serios, folosești expresia de mai sus. Pentru tot restul călătoriei ești aranjat, nu mai trebuie să faci nimic, ci doar să dai din cap aprobator din când în când și să mai arunci câte „Aveți dreptate în totalitate!” când ai senzația că se prinde că tu te gândești la cu totul altceva și n-ai ascultat un cuvințel din monologul său pasional. Partea tristă, în toată discuția asta, e că, de-obicei, chiar are dreptate: mai toată lumea fură câte ceva în țara noastră.
