Aseară, după ce s-a anunţat că marele trofeu al Berlinalei a revenit filmului românesc „Poziţia copilului”, s-a umplut Facebookul de like-uri, share-uri şi commenturi. Oameni care apreciază, după cum am putut vedea în profilul lor, „Florin Salam”, „Viorica şi Ioniţă din Clejani” şi sprijină cauza „Liviu Guţă la Eurovizion” se înghesuiau să laude uriaşa performanţă a regizorului Călin Peter Netzer, comentând „Suntem ce-i mai tari din Europa! Lea-m traso la americani!”.
Dacă măcar jumătate dintre cei care au vorbit ieri despre această peliculă s-ar duce la cinematograf, să o şi vadă, cred că am avea, în câţiva ani, o industrie de profil mai tare ca Hollywoodul, şi am ameninţa serios şi Bollywoodul, chit că indienii lor sunt cu câteva sute de milioane mai mulţi decât indienii noştri.
În discursul de mulţumire, producătoarea Ada Solomon a vorbit elogios despre cei care s-au implicat în realizarea acestui film şi le-a atras atenţia politicienilor români să fie mai atenţi cu cinematografia autohtonă. Imediat, la noi în redacţie telefoanele au început să zbârnâie şi oameni politici din întreg spectrul politic ne-au sunat ca să-şi exprime indignarea.
„Cine este, dom’le, femeia asta, să ne acuze pe noi?, a urlat în receptor un lider politic marcant (nu spunem cine, că ne-nchide pe toţi!). Ştie femeia asta că de 23 de ani noi ne chinuim să le asigurăm condiţii, să-şi facă ei filmele de rahat? Dacă nu distrugeam noi sistemul medical, mai făcea Cristi Puiu «Moartea domnului Lăzărescu»? Făcea pă dracu! Sau dacă nu puneam noi fabricile pă butuci, mai făcea Mungiu «Despre oameni şi melci»? Nu mai vorbesc de «Ultimul corupt din România» – cum să faci un aşa film dacă n-am fi existat noi, ca surse de inspiraţie? Puteau norvegienii să facă filmul ăsta sau danezii sau nemţii? Eee? Puteau, spune, domn’le, puteau? În loc să zică mersi şi bogdaproste că-i sprijinim şi noi cum putem, că-i ţara săracă, regizorii au pretenţii, ha? ’r-aţi ai dreacu’ cu melcii voştri de cineaşti!”
N-am apucat să închidem telefonul, că a sunat altcineva. „Bună seară, măi, dragă! În legătură cu anunţul tovarăşei Solomon aş vrea să comentez… Să ştiţi că tovărăşica asta cu nume dubios, cosmopolit, n-are dreptate! Noi am sprijinit filmul românesc şi înainte de 1989, şi după! Am făcut totul pentru ca actorii să aibă performanţă. Chiar şi faptul că au salarii mici, prin teatre, că sunt nevoiţi să participe la tot felul de şuşe, ca să nu moară de foame, ni se datorează! Nu vă daţi seama că, dacă ar fi avut de toate, s-ar fi plafonat, ca starurile imperialiste din America? Pe când aşa, sunt obligaţi să se perfecţioneze încontinuu, să aibă o relaţie directă cu colectivele de oameni ai muncii. Mai putea Mungiu să câştige premii peste premii cu «Patru luni, trei săptămâni şi două zile» dacă nu i-l omoram noi pe Ceauşescu, fiindcă a întinat nobilele idealuri ale comunismului şi a împiedicat tovarăşele de la oraşe şi sate să facă avort?”.
A urmat un alt telefon, din partea unui domn care nu s-a recomandat, dar care a urlat, cu o voce guturală: „Ada Solomon e o nesimţită, bă, aşa să ştii! Scenarista lu’ peşte! Ce imaginaţie a avut, bă, asta? A avut pă naiba, nu vezi că i-am dat noi mură-n gură tot subiectul? Acu’ o să creadă străinii că doar prin filmele româneşti dacă omori pă cineva cu maşina dai şpagă şi scapi! Ei n-au habar că noi, şmecherii de România, i-am servit toată materia! Să zică mersi cucoana asta că n-o dăm în judecată, fiindcă ne-a plagiat cu neruşinare! Dacă nu erau Păuneasca şi cu Huidu să omoare câte trei oameni şi să-i plătească pă urmă de buni, mai făcea ea filme cu accidente, bă? Da’ vezi hoaţa, a făcut film cu o singură victimă, i-a fost teamă că dacă face cu trei, cum sunt la noi, de obicei, ar fi spus criticii străini că e film SF şi n-o mai primeau la Berlinală! Criticii ăştia occidentali sunt atât de idioţi încât nici nu ştiu că la noi viaţa bate filmu’ la curu’ gol!”.
În fine, când voiam şi noi să închidem prăvălia şi să plecăm pe la căşili noastre, ne-a mai sunat un domn, cu un glas tremurător, vorbind pocit româneşte: „Bună seara, Budapest, pardon, Bucarest! Plăcut la noi filmul lui Netzer, dar totuşi un problem vrem să semnalem: regizorii valahi făcut filme inspirate doar de politicieni valahi! Niciunul făcut filme inspirate şi de noi, politicieni maghiar! Noi de 23 de ani tăiem păduri în Erdely, doar-doar ne-o remarca şi pe noi vreun regizor, să realizeze film fain şi premiat! Şi nimeni nu bagă în seamă la noi! Adică ce? Noi nu furăm, nu distrugem, nu jefuim, numai politicieni valahi fac aşa ceva? Ziceţi şi domneavoastră, asta nu e discriminare pe faţă?!”.
