Păvălică lu Scovardă şî ortaca lui, Florica,
Or plecat în lumea largă la Cicago-n America.
Ş-acolo, cum nu făcură, cum făcură, ţuşe-i tata,
Uice că să-mbogăţâră şî-ntorc banii cu lopata.
D-aia, Dumnezău să-i ţână, că nepotu Păvălică
An dă an să-ntoarşe-n ţară dă Sântămăria Mică.
Cheamă lumea la negeie, parcă-i popa la altari,
Ca să deie la tot natu câce-o sută dă dolari.
Ş-uice-aşa, ne adunarăm, cum făşeam dă cîţva ani,
Babe, moşî, copii dă ţâţă, să ne deie iară bani.
– Draji săceni, înşepe-a spune, cum stăcea suit pă bină,
Că oprisă lăutaşii, la bisărică-n grăgină.
Şciţ voi, fata me, Doiniţa, o intrat la facultace
Să să facă doftoriţă, ş-acolo-s cam scumpe toace.
D-aia, fi'ncă anu ăsta cheltuielili-s cam mari
Iaca-i musai să vă dau numa şinşizăşi dă dolari.
Ţân-ce-atunşi potop dă zarvă, suduieli, fluierături,
Cum ieşau bătu-le-ar focu, dân spurcacili dă guri:
– Pringeţ hoţu!…Hoţu, hoţu!…zbiară baba lu Topală,
C-ăsta vre' pă banii noşcii ca să-ş ţână proasta-n şcoală!
