Dup-o noapce de comège, că băusă precum porcu,
L-o trezit pe Nielu, baba: – Scoală-ce, să vezi Niu Iorcu!
Iece-l p-ăla dă ţămenturi! Mare-i, Dumnezău să-l ţână,
Ş-are-n cap o coroniţă ş-o lănternă într-o mână…
– O-am ajuns?! Făcu el ochii, dezmorţându-să de oasă,
Cred c-am adormit o ţâră, tră’ să fie măido şasă.
Vez şe bine-i de Măria?…Şe-i tot plângi atâta soarta?!
C-Amerìca îi aproape: ca dî la Oraş la Poarta!
Mai avem, babo, vreo haltă, dacă nu poate vreo două,
Că m-o zâs asară una, c-ajiunjèm pî la v-o nouă.
Ş-uite-aşa, că la Cicago, cum ajiunsă hardughia,
I-aştepta nepoata Meri, că nu-i măi zâşea Măria.
Să-ntâlniră, să ţucară…baba câta măi nătângă,
N-o putut să măi târpească şî s-o apucat să plângă.
Şî ţî-i loă frumos nepoata ca să-i ducă-ntr-un sălon,
S-o aştepte jios, pă scamne, până dă un tălifon.
Numa Nielu şe s-aşcepce, ştiţ şî voi că n-are stare,
Că plecă de lângă babă drept pă gangu ăl mai mare.
Când colo, minunăţâie!…Uice-aşa, într-un părece,
Să băgară, iut, trii babe şî ieşiră-n loc trii fece.
– Doamne, bace-mă cu paru! Şe măşână!…Mă, să fie!
Stai o ţâră că mă duc io, s-o aduc pă Părăschie!
Păi ce puni cu-americanu? mieună el ca o mâţă,
Păi pă lângă-americanu, neamţu îi copil dă ţâţă!
Hai să vezi, mă Părăschie, o măşână d-aia, tare:
Intri-nuntru babă gâbă…şî când ieş, eşci fată mare!
O băgă cu sîla, Nielu, măido să-i sclintească guşa
Ş-aşeptă ca dân părece să să măi dăşchidă uşa.
– Tii, bătu-m-ar să mă bată! Îş frecă mânili, iuce,
Am să capăt o nevastă ca-n o mie nouă suce!…
Când colo, şe crez că-mi iesă? O negreasă d-aia mare,
Şe ce faşe că, ţâganii, poţi să jiori că-s rupţ dân soare.
– Oameni buni, săriţ cu toţî!…Oameni buni şî mă Mărie,
C-asta nu-i a mea muiere!…Şe-aţ făcut cu Părăschie?
– Şe-i măi bunule, şe-i baiu? îl luă Meri de-o parce,
Nu zbiera ca apucatu că ni-s oameni d-ăi cu carce!
– Au, că m-o bătut norocu!…Mă nepoată, şe să fie?
C-am avut limbrici, nu alta, ca s-o schimb pă Părăschie.
Vez măşâna dân părece, a cu uşâli dă tuşi?…
S-o strâcat şî Părăschie parcă-i cremă dă păpuşi.
Io-am băgat-o cu d-a sâla, Doamne rupe-mă de oasă,
C-am vrut numa pântru mine s-o fac cinără, frumoasă!
– Bunule, păi ăsta-i liftu! să dăzmecişi Mărie,
Baş atunci când după uşă să ivi şî Părăschie:
– Măi bărbace, du-ce-amaru, şe tot strâji ca apucatu?
Nu mă faşe dă ruşâne că ne şcie-aişi tăt natu!
Nu măi fi prostan, mă Niele! Taşi ş-ascultă-mă un pic:
Asta nu-i orişe măşână, ăsta-i avion d-ăl mic!…
