– Fraților, situațiunea e groasă rău! Ce dracului facem, nebunul ăsta de Tudor ne omoară pe capete!
– Că bine ziseși, frate Oarcă. Io spusei de la-nceput că slugerul nu-i cu mințile toate acasă! Apăi îl cunosc nu de ieri, de mic avu el aere de mare comandant. Da' nu m-ascultă niminea când fui io proroc în Oltenia!
– N-avurăm încotro, dilimanul primi firman de la marii boieri, să se însărcineze el cu scularea. Și-acuma îl spânzură juratul pe Urdăreanu pentru numa o damigeană cu zaibăr ș-o siluire, fir-aș io al dracului cu cine m-a făcutără pandur! Mai bine mă duceam la haiducie, că acolo furăciunea e îndatorire pe meserie!
– Cum boalii, Enescule, să faci răsculare fără prăduială?! În ce țară trăi turbatul până acuma? Se crede Mihai Bravul? Auzi la el, să dăm înscris că nu mai șterpelim nimica de la norod!
– Lasă, Oarcă, Mihai fu valah de onoare, își liberă oamenii să prade cum le veni lor mai bine. Ăla Domn adevărat, nu ca boiernașul pârlit din Vladimiri! Cum zisei, așteptăm să ne execute pe toți?
– Am io o idee, cred că-i bună: de mâine nu mai furăm nimicuța, altfel nu ne înțelegem cu diliul. Ce ziceți?
– Buțui, nemaipomenită părere avuși! Nu te mai spânzură slugerul, îți dăm noi un glonț pe unde binemeritezi! Vătășescule, executarea! Avem trădători pintre noi!
– Io îl mirosii de multișor pe Buțui că-i iscoada lui Tudor! Iote-al dracului, ăsta precis se trase din austriecii care ne făcură nouă legea acu 100 de ani! Așa ziseră și habsburgii, știu de la bunelu: cică niminea n-ar trebui să mai haiducească și toată lumea să pună mâna la muncă! Vă dați sama ce vremuri trăiră oltenașii cu nemțălăii?
– Gata cu istoria, trebe s-o facem p-a noastră acușica! Care te însărcinezi să ne scapi de Tudor?
– Păi cum, cine? Tălică! Nu ziseși că vrei să faci istorie?
– Îți slobozesc un glonț în șele de te trimet lângă Jianu imediat! Io-s mai mare în grad și mai în vârstă, așa că doară organizez uneltirea! Alte propuneri?
– Măi fraților, eteriștii îi poartă sâmbetele Vladimirescului, că se cam dădu la pace cu turcii. Am io pe cineva care ne bagă la căpeteniile lor. Măsluim o scrisoare cum că slugerul se ploconi sultanului și-l făcu pe Ipsilanti tâlhar. Tâlharul de Ipsilanti o să gospodărească el treaba, fără să ne mânjim noi cu sânge oltenesc pe mâini, ca Tudor. Sunteți în acord?
– Ești dăștept, Ghiță, strategul pandurilor tocmai te numii io acu! Haida la treabă, căutați-l pe Zdrelescu. Fu scribălău la biserică, face niște înscrisuri de zici că-i Gutuienberg al nemților! Să-i dăm cămașa morții juratului, până nu ne-o dă el nouă la toți pe rând!
– Moarte slugerului! Să fie învățătură de minte la toți care n-o să mai lase oltenașii să fure! Zănatecul n-auzi până azi că la români se face doară răscoală mereu, ci nicidecum Revoluțiune?! Care ciordiși o găină, ceva, că mă luă cu foame de la atâta stat fără nimica de furat!
