Îi privesc mirați cei care au început să meargă-n Vama Veche, iar copiii nu le înțeleg cântecele. Imediat ce a coborât din Q7 parcat pe plajă, turistul care-n anii trecuți se ducea la Mamaia, dar acum o dă cotită-n Vama Veche, își spune „bă, unde dracu am nimerit de-mi cântă ăștia despre munte?”.
Capitalismul și economia de piață îți dictează ca pe bordura străzii principale din Vamă să nu mai faci codițe-mpletite, ci tatuaje cu motive chinezești pe noadă, iar la chitară să n-o mai lălăi a la Florian Pittiș, ori Phoenix acustic, că la 40 de grade ai sta și la umbra marelui urs, dacă mafia ăstora cu umbreluțe nu te lasă să stai și tu două minute sub un dreptunghi din paie.
Cum să mai câștige folkistul vamaiot de un whiskey cu energizant? Nici bere nu-și mai poate lua, asta-i evident. O să-i cânte turistului la ureche ce vrea să audă: Puya, Alex Velea, Smiley, Corina, Andreea Bănică etc. La vremuri grele, muzici grele.
Până-n februarie, când plec împreună cu Țapinarii prin țară să vedem dacă urechea românului mai e gâdilată de folkul clasic, m-am gândit să vă antrenez pentru sezonul estival ce va să vie, un best of hituri românești „de-njurul focului”. Pe multe le-ați auzit la radio, și vor rămâne doar acolo.
