La finalul lunii octombrie a anului trecut se lansa Battlefield 4, concurentul principal al Electronic Arts pentru deja faimoasa serie de jocuri cu împușcături Call of Duty. Am zis atunci că e cel mai bun shooter multiplayer militar făcut vreodată. Atunci când merge. Din păcate, șmecherașii în costume care conduc EA îi forțaseră pe dezvoltatorii jocului, studoiul DICE, să scoată jocul la timp pentru toamnă că atunci se face banu’ gros în industria „divertismentului digital”. Asta s-a tradus printr-o lansare plină de erori, servere care nu mergeau și un framerate de rahat chiar dacă aveai o rachetă de calculator. Rezultatul: frigidere pline de carne pentru toată compania din partea fanilor, ba chiar și un proces intentat pentru publicitate înșelătoare. Mă rog, mie mi-a mers destul de bine jocul din prima, dar eu am avut noroc. M-am mai tot jucat în ultimele cinici luni, măcar ca să mă pregătesc pentru războiul mondial ce va să vie, și am vești destul de bune. Battlefield 4 este cât de cât stabil și e în continuare la fel de distractiv ca-n prima zi. Este, totuși, ceva special să intri într-o bătălie de 64 persoane și să vezi cum un tanc nimerește un avion de vântoare care se prăbușește în fața ta – ecranul calculatorului se cutremură, boxele fac urât și vecinii cheamă pompierii speriați că a explodat o conductă de gaze ceva. Niciun alt joc nu face asta. De la lansare au apărut trei expansiuni pentru Battlefield 4: China Rising, Second Assault și Naval Strike. Fiecare cu bug-uri, scandaluri și jucători care comentau la orice post al productorilor pe vreo rețea de socializare sau pe vreun blog, indiferent de temă „FIX THE GAME!”. Din fericire, băieții de la DICE s-au mișcat destul de bine și au reparat o bună parte din problemele astea. China Rising conține patru hărți de multiplayer destul de mișto bazate pe locuri din, ce surpriză!, China. Guvernul de la Beijing, însă, nu a fost impresionat. În loc să se bucure că există un joc vestic care consideră China o mare putere militară mai mult decât capabilă să se bată cu rușii sau cu americanii, autoritățile chineze au decis să interzică Battlefield 4 după apariția lui China Rising. Fraieri! Eu nu știam că au o pușcă de asalt cel puțin la fel de bună ca AKM-ul rusesc sau M16-le american până când să mă joc Battlefield. Second Assault conține patru remake-uri după cele mai populare câmpuri de bătălie virtuală din jocurile mai vechi din serie. Mișto pentru nostaligici, dar parcă unele dintre ele au micșorate degeaba. Naval Strike e de departe cea mai interesantă expansiune la Battlefield 4, axată pe cafteli pe apă, dar, fiind și cea mai nou, are tot felul de probleme legate de lag. Mai mult, aproape de fiecare dată primele minute ale bătăliei online se petrec într-un nivel pe jumătate încărcat: nu se văd texturile de pământ pe insule și ai senzația că toți camarazii și inamicii tăi sunt un fel de Iisuși înarmați până în dinți care merg pe apă. Naval Strike aduce, pe lângă cele patru hărți noi obligatoriu, un mod de joc foarte mișto, numit Carrier Assault. Pe scurt, trebuie să-i distrugi portavionul inamicului înainte să reușească el să ți-l facă țandări pe al tău. În 64 de oameni, chiar ai senzația că ești aruncat în mijlocul unu război total, cu avioane care survolează cerul amenințător, rachete balistice care lovesc în continuu ambele portavione și bărci cu mai multă putere de foc decât Oana Zăvoranu într-o criză de nervi. Într-un cuvânt, HAOS! Cu toate problemele, Battlefield 4 mi se pare în continuare cel mai bun shooter militar de piață: e un joc mai accesibil decât o simulare complexă gen Arma 3, dar care nu-ți jignește inteligența ca un Call of Duty. Mai simplu, exact ce-i trebuie un gamer adult pasionat de războiul modern.
