După câteva vizite la spital, lui Bote i-a intrat morcovu-n cur și se gândește serios la înmormântare. A anunțat la „Acces Direct“ că și-a făcut testamentul, prin care-și lasă toată averea unor organizații caritabile, și a trasat indicații precise despre cum vrea să fie organizată ceremonia funerară.
Bote suferă public, la televizor și pe Facebook. Zice că se simte singur, neînțeles și trist, dar mai ales dezorientat. Dacă aș fi cercetător britanic, i-aș spune lui Botezatu că orice suferință începe cu faza de negare, dar dacă ea este depășită și înlocuită cu acceptarea, atunci își va regăsi și orientarea. E atât de simplu. Dar el nu și nu, susține întruna că e vorba de o boală, dezamăgind oameni ca Remus Cernea care se străduiesc de ani de zile să demonstreze contrariul. Bote insistă, însă, cu negarea și vorbește în testament despre „moștenitorii“ lui concepuți pe cale naturală, deși n-am auzit ca manechinul Daniel să fi fost vreodată gravid.
Despre îngeri, scafandri și fantome
Lăsând gluma la o parte, eu nu vreau să moară Bote. M-aș enerva să citesc în presă că „Botezatu s-a dus să facă chiloți pentru îngeri“, în condițiile în care îngerii sunt asexuați și n-au nevoie de lenjerie intimă. Mai puțin stupid, ba chiar potrivit, ar fi un titlu de genul: „Minune! La înmormântarea lui Cătălin Botezatu a apărut curcubeul“, dar asta nu se va întâmpla niciodată, pentru că asta ar însemna că Bote a depășit, cu noile lui puteri de duh, faza de negare.
Nu. Cătălin Botezatu va continua să nege și-n lumea celor drepți (în engleză, „straight“), dovadă fiind indicațiile lui referitoare la ceremonia finală. El spune că va trebui să existe un „dress-code“. „Vreau ca toate femeile să poarte taioare Chanel sau Valentino şi tocuri înalte, ochelari de soare şi pălării cu boruri largi. Să arate impecabil! Totul trebuie să fie elegant…“, i-ar fi zis Cătălin Botezatu unui prieten apropiat. De-aici se pot deduce multe. În primul rând, taiorul este cea mai masculină costumație feminină, exceptând-o pe-aia de scafandru. În al doilea rând, menționarea pălăriei cu boruri largi și a ochelarilor de soare arată că potențiala fantomă a lui Bote nu suportă să bântuie decât chipuri de femei camuflate, ca să nu simtă și-n viața de apoi dezgustul din viața de zi cu zi. În același testament, însă, nu apare nimic despre codul vestimentar bărbătesc. Înțeleg din asta că, la funerariile lui, bărbații se pot îmbrăca cum vor ei sau deloc – ar fi totuna sau de preferat.
Și când mă gândesc că mi-am dat seama de toate aceste subtilități fără să fi făcut măcar o oră de psihologie! Probabil că sunt foarte talentat în domeniu, dar nu vreau să recunosc. Cred că sunt în faza de negare.
