Plecat din România acum câțiva ani fiindcă nu prea mai avea aer de respirat, Cristian Sima, „brokerul fugar”, s-a stabilit în Elveția. Aici, aerul e aer, cash-ul e cash, vaca e vacă, iar boi nu sunt mai deloc, căci elvețienii votează mereu în cunoștință de cauză. Cum vede matematicianul Sima ecuațiile cu multe necunoscute care ne frământă tuturor mintea în aceste vremuri interesante ne spune chiar domnia sa, în rândurile următoare.
Britanicii au decis să iasă din Uniunea Europeană prin referendum. Și noi am decis, tot prin referendum, să avem doar 300 de parlamentari. De ce la ei se aplică și la noi nu?
Pentru că noi nu am avut un Oliver Cromwell, pentru că noi nu am avut o Magna Carta și, mai ales, pentru că în Parlamentul britanic toți s-au născut domni. La noi, parlamentarii nu s-au născut domni, ci au ajuns dintr-o dată domni, din tovarăși, după Revoluție.
Potrivit statisticilor, majoritatea votanților pro-BREXIT sunt bătrâni, needucați, xenofobi. A început Dragnea să exporte șoșonari pesediști în insule sau aveau și englezii faliții lor?
Eu cred că nu puneți bine problema. Oamenii aceia numai „neșcoliți” nu sunt. Bătrânii lor au făcut școli înalte, pe la Eton, pe la Oxford. Bătrânii lor au mai câștigat și-un război. Iar aici nu se pune problema doar de bătrâni, căci, dacă vă uitați la statistici, veți vedea că oamenii de la 45 de ani în sus au votat masiv pentru BREXIT. Problema trebuie pusă altfel: de ce au intrat britanicii în 1975 în Uniune și de ce ies acum? Când au intrat ei, prin referendumul organizat de premierul de atunci, Harold Wilson, au intrat în ideea unei piețe comune. Așa se și numea, de altfel – noi aveam CAER-ul, ei aveau Piața Comună. Ideea era bună, era corect să existe un liber schimb de mărfuri, de servicii, de oameni. Dar, când anumite drepturi, libertăți și, mai ales, anumite elemente legate de suveranitate dispar, atunci nu mai vorbim de o piață comună, ci de un lucru pe care nimeni nu l-a vrut: constrângerea. Să nu uităm că prima „piață comună” a vrut s-o facă Hitler, dar cu tancul, impunând el administrația, de la Berlin. Or, așa ceva nu se mai poate în ziua de azi. Diferențele culturale sunt încă mari și Uniunea Europeană, în loc să se ocupe de aplanarea acestor diferențe de cultură și mentalitate, s-a ocupat să unească moneda. De aceea britanicii, sub Margaret Thatcher, au refuzat să adopte moneda euro. Și nu trebuie să uitați și un alt aspect: oamenii în vârstă, acum atât de blamați pentru cum au votat, au cunoscut și o altfel de Mare Britanie decât tinerii. Iar când ai toată educația formată în cadrul unei mentalități imperiale, e greu să renunți la putere și să accepți să devii o țară oarecare, printre alte 28 de țări din UE. La noi, e vorba tot de mentalitate, doar că e o mentalitate indusă de comunism. Comunismul le-a indus generațiilor mai în vârstă din România ideea că toți trebuie să fie egali. Oamenii ăștia nu se gândesc însă că, de fapt, așa cum spunea Thatcher, socialismul și comunismul distribuie în mod egal doar sărăcia.
Cine va avea de suferit mai mult după divorțul ăsta: UE sau Marea Britanie?
Paradoxal, problema BREXIT-ului nu e că a ieșit Marea Britanie din UE, fiindcă Marea Britanie nici nu era în zona euro. Problema e ce se va întâmpla atunci când se va sparge euro și care va fi următoarea țară care va ieși din Uniune. Pentru că tendința de a ieși din UE există și la alte țări. Pe termen scurt, într-adevăr, Marea Britanie va fi cea care va avea de suferit. S-a prăbușit lira sterlină, dar asta nu-i afectează pe cei care locuiesc în Marea Britanie, ci pe cei care au investit bani acolo. Vor scădea prețurile la case, dar ele oricum erau umflate cu pompa. Deci e binevenită suferința asta, deși vor avea de suferit doar unele companii. Pe termen lung însă, după părerea mea, UE va fi perdantă. Și asta pentru că Marea Britanie are o comunitate economică mult mai amplă decât are Germania, de exemplu: Commonwealth-ul. Oricum, britanicii nu exportau mai mult decât importau în UE, aveau balanță negativă cu Uniunea, ceea ce nu se poate spune în privința Commonwealth-ului, unde balanța e pozitivă. Și atunci Marea Britanie se va concentra mai mult pe Commonwealth decât pe Uniunea Europeană. Cum Commonwealth-ul înconjoară lumea și cuprinde multe țări cu economii emergente, fără reglementări (deci e o piață liberă), cred că britanicii vor avea de câștigat în final. Căderea lirei sterline, la momentul de față, nu e neapărat un lucru rău pentru economia britanică, căci le permite să exporte peste tot. Pe termen lung însă, ei vor fi obligați să-și crească competitivitatea.
Credeți că ieșirea din UE va însemna trimiterea acasă a sute de mii de români care lucrează în Regat?
Dintre românii care lucrează acolo, nu va fi niciunul afectat. Evident, dacă mâine un grup de rromi va dori să plece în Marea Britanie, va intra acolo mult mai greu. Dar un român care lucrează în sistemul bancar sau în IT va intra la fel de ușor ca și până acum. Cu alte cuvinte, doar vagabonzii vor intra mult mai greu în Marea Britanie. Dar asta e bine și pentru noi, și pentru britanici.
Pe asistații din Strehaia, care și-au făcut palate cu alocațiile englezilor, știm că BREXIT-ul îi va lovi grav la buzunare. Dar cum va afecta BREXIT-ul economia românească?
BREXIT-ul va afecta crunt economia românească, prin fondurile de investiții. Există multe fonduri imobiliare, care funcționează și la București și care au cumpărat în România diverse afaceri mari. De fapt, toate afacerile mari ale lumii sunt cumpărate de fonduri de investiții care au sediul la Londra, indiferent că acționarii lor sunt evrei, nemți, spanioli sau italieni. Chiar și la o scădere de doar 5-10% a întregii piețe imobliare si bursiere europene, fondurile acestea se vor retrage de la noi. Retragerea lor va însemna vânzări de case (deci piața imobiliară afectată) și va însemna lipsă de bani pentru investiții. Bursa din București n-a fost afectată pentru că britanicii au foarte puțini bani băgați într-o Bursă care face 5 milioane pe zi. Uitați-vă, în schimb, la Bursa din Milano, unde s-a produs o scădere de 15% în doar câteva zile. O să piardă și Bursa noastră, dar nu acum, ci ulterior, exact cum s-a întâmplat și la criza din 2008: efectul de domino va ajunge în România foarte târziu.
Unii zic că Boris Johnson și Nigel Farage au fost pionii lui Putin. După cum au acționat, nu vi se pare mai curând că au fost nebunii lui Putin?
Dacă unii cred că unul ca Boris Johnson, care a absolvit Eton și Oxford, care are școala Partidului Conservator, e omul lui Putin, un fost K.G.B-ist, se înșală amarnic. E absurd să inventezi asemenea scenarii. Nu se poate spune că lui Putin nu-i place să asiste la destrămarea Uniunii Europene. Îi place. Dar mai mult i-ar fi plăcut să nu-i mai stea americanii în coastă, pentru că pe europeni reușea să-i mai păcălească, ba cu gazele, ba cu petrolul. Eu cred că semnalul de alarmă nu e faptul că au ieșit englezii din UE, ci motivul pentru care au ieșit. Nu cumva trebuie reformată Uniunea Europeană? Nu cumva s-a creat un stat supranațional, între oameni care nu se vor putea înțelege niciodată? Acestea sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem.
Scoția a anunțat că ar vrea să iasă din Regat și nici Irlanda nu se simte prea bine. O să rămână Marea Britanie Mititica Britanie?
N-o să rămână, iar Ulsterul, adică Irlanda de Nord, nu se va uni cu Irlanda. E adevărat că ei vor să se unească de mult, dar vor să se unească sub religia catolică. Și, oricum, Irlanda de Nord a votat, chiar și la limită, pentru BREXIT. Să nu uităm esențialul aici: din toată insula, partea masiv industrializată e Irlanda de Nord, iar cealaltă parte, preponderent agrară, e Irlanda. Nu invers.
UE se destramă, Putin amenință Europa, Donald Trump e la un pas să devină președinte în State. Ce mai urmează după atâtea nenorociri, să vină extratereștrii?
Aici să nu o luăm în glumă, că nu-i deloc de glumă. Cu Donald Trump e o altă problemă, mare. Americanii mizează pe el pentru că, pur și simplu, s-au săturat de ipocrizia establishment-ului, a sistemului lor politic, și de absurditățile corectitudinii politice. Acest sistem politic, și la americani, și la europeni, a creat o castă închisă, o famiglie, ca la mafioți, de elite care conduc lumea fără să le mai pese de altcineva. Cel mai bun exemplu e criza financiară care a lovit America. A plătit vreun vinovat pentru ea? Nu, au plătit tot contribuabilii, din ai căror bani au fost salvate băncile. Or, situația asta i-a dus pe cei din America profundă la disperare, de-aceea oamenii îl votează pe Trump. Firește, establishment-ul american nu-l vrea pe Trump, a cheltuit sume enorme ca acesta să nu fie candidatul republicanilor, dar uite că Trump a ajuns să fie, cu mult înainte ca Hillary Clinton să fie nominalizată la democrați. Și s-ar putea ca mulți dintre suporterii adversarului ei, Bernie Sanders de exemplu, să-l voteze pe Trump. Pentru că la americani nu se votează partidul, ci omul. Problema mare e câți dintre dușmanii lui Trump din Partidul Republican o vor vota pe Hillary și câți dintre dușmanii lui Hillary din Partidul Democrat o să-l voteze pe Trump. Cum Hillary a câștigat nominalizarea democrată cu o majoritate foarte mică, e clar că suporterii lui Sanders sunt mai mulți decât republicanii care nu l-au votat pe Trump la nominalizare, unde știm prea bine că Trump a câștigat zdrobitor. Părerea mea e că Trump, care e un om needucat, va miza pe cartea patriotardă, va fi un fel de Vadim al Americii, dar mai descurcăreț. Iar în America, un tip care face miliarde, indiferent cum le face, e apreciat, nu se întâmplă ca la noi. Deci, ținând seama că America e țara tuturor posibilităților, șansele ca Trump să devină președinte sunt destul de mari. Să vedem însă ce campanie va avea. Ceea ce remarcăm deja e că la Hillary campania e lâncezeală curată. Se merge pe numele ei, pe ce-a fost ea și pe ce a fost bărbatul său (președintele Americii în cea mai prosperă perioadă din istoria SUA, 1992-2000). Dar Hillary n-are nimic din ce are Bill Clinton, iar acesta, după cum ați văzut, nu se prea dă de ceasul morții să o ajute. Plus că Hillary mai are și handicapul că e femeie și să vină la Casa Albă o femeie după un afroamerican… Nu știu dacă americanii sunt dispuși să încerce toate noutățile…
Haideți să revenim la oile noastre: la toamnă sunt alegeri parlamentare. Pe cine pariați?
Orice partid nou apărut va lua la alegerile parlamentare din toamnă enorm de multe voturi. E valabil și pentru Nicușor Dan, dar și pentru Marian Munteanu, care, dacă-și va face partid, va miza pe patriotism din ăsta deșănțat și va convinge multă lume. Oricum, cei doi, dacă-și vor face partide, vor lua împreună mai mult decât o să ia PSD sau PNL. Singura șansă a PSD și PNL va fi să se unească după alegeri, ceea ce e posibil. Altfel, nu pot face guvern. Dar sigur nu va mai fi nebunia actuală, ci vom avea niște oameni noi, mult mai inteligenți decât cei ce au fost până acum în Parlament. Pentru că, de bine, de rău, or fi derbedei și în partidul lui Nicușor Dan și la Clotilde Armand, dar cu nivelul intelectual stau bine. Măcar limba română o vorbesc corect.
Guvernul Cioloș a luat multe măsuri pentru stârpirea birocrației. Ce-ar mai fi trebuit să facă și n-a făcut?
Ce-a făcut? N-a făcut nimic până acum. Debirocratizarea ar însemna, în primul rând, să dea afară 30% din aparatul bugetar. Nu vorbesc despre medici, despre profesori, mă refer la aparatul birocratic. Acolo e buba! Dar nu va face asta și nu va face nimeni asta, pentru că acolo sunt și voturile! Birocrația o să crească, nu o să scadă, iar guvernul Cioloș este un guvern al sistemului. Și, atâta timp cât îl ține pe Apud. Tobă ministru, ca să vă dau doar un singur exemplu, va rămâne un guvern al sistemului. Oricum, cu excepția a doi-trei dintre ei, membrii cabinetului Cioloș sunt la fel de agramați ca și membrii cabinetelor precedente. Cioloș a fost un administrator, a gestionat, de bine, de rău, țara, s-o ducă până la alegeri, dar n-a făcut nimic special. Chiar și așa, putem spune că e cel mai bun guvern de până acum nu pentru că a făcut mult bine, ci pentru că n-a făcut prea mult rău, spre deosebire de guvernele anterioare, care au făcut foarte mult rău.
Ce facem dacă mai vine o criză peste noi, că acum nu-l mai avem nici pe Băsescu, să ne taie salariile?
Băsescu nici atunci n-ar fi trebuit să scadă salariile. Eu i-am scris un raport, cerându-i să lase leul să se devalorizeze. Dovada cea mai clară că asta era calea o vedem acum la englezi. Fac ceva englezii ca să crească sterlina, care s-a devalorizat? Dimpotrivă, taie taxele și taie dobânzile. Deci Marea Britanie, când a văzut că sterlina o ia la vale, s-a gândit să folosească această devalorizare. Dacă Băsescu lăsa leul să se devalorizeze, toți bugetarii aveau, în realitate, cu 15% mai puțini bani, dar pe hârtie salariile erau neatinse și nimeni nu l-ar fi putut acuza pe Băsescu de nimic. Dar n-a făcut-o, pentru că Isărescu avea probleme mari, încercând să salveze sistemul bancar, și nu voia să se devalorizeze leul. Pentru cine nu știe, banii de la FMI nu i-am împrumutat ca să plătim pensii și salarii, ci ca să apărăm leul. Am plătit din ei și pensii și salarii, dar prea puțin. BNR avea însă nevoie de acei bani – 20 de miliarde de dolari – și ei chiar au stat la BNR. Dacă noi atunci lăsam leul să crească până la paritatea de 5 lei pentru un euro, astăzi am fi avut un euro tot la 4,5 lei, cum e acum, dar nu s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat și Băsescu nu rămânea în istorie ca „omul care a tăiat pensii și salarii”.
Deci, în cazul unei noi crize, asta ar fi soluția, să lăsăm leul să o ia pe tobogan.
Leul oricum o va lua pe tobogan. Pentru că nu știu dacă va mai exista cineva care să vrea să taie salariile sau să împrumute 20 de miliarde. Deoarece, dacă vrei să împrumuți 20 de miliarde, FMI vine și-ți pune condiția: „Taie salariile!”. România, ca stat, ar putea avea multe atuuri. Noi avem o agricultură neexploatată suficient, dar ne trebuie un vizionar. Deocamdată, nici măcar miniștri care să știe să se exprime corect în limba română nu avem. Când vom avea așa ceva, va fi deja o performanță…
