Într-o țară în care poate 70% din populație l-ar vota oricând pe Salam ca președinte, dacă acesta ar vrea să dea palatul cu turnulețe pe Cotroceni, se mai întâmplă, uneori, și minuni. De pildă ca lumea să voteze nu pe zahăr și ulei, ci pe angajamente ferme, cu încrederea că omul sfințește locul. Iar, dacă omul mai e și la fel de frumos la trup pe cât e la suflet, normal că-ți vine să-l votezi cu două mâini. Așa au procedat locuitorii comunei arădene Petriș, care au ales-o pe Irina Onescu, o tânără bucureșteană, să le fie primăriță, la bine și la greu – adevărul e că și misogin să fii și Irinei nu poți să-i spui decât “Da”. Cu ce gânduri întâmpină mandatul unul dintre puținii edili din România veniți în administrație din sfera Culturii, ne spune chiar ea, primărița din Petriș.
Ești absolventă de Jurnalism și ai făcut o foarte apreciată emisiune de travel pentru MTV. Cum de ți-a venit ideea să intri în politică?
Am decis să iau atitudine în momentul în care am realizat că revolta fără acțiune nu este nimic mai mult decât frustrare. Iar frustrarea e o stare de stagnare extrem de nocivă. Distruge spritul și înăbușește inițiativa. Eu nu sunt adepta manifestărilor de stradă, ci consider că schimbarea nu poate fi decât rezultatul unei implicări directe. Politica este știința și arta de a guverna, nu ar trebui să fie percepută drept ceva negativ. Oamenii nepotriviți ori necalificați care fac politică sunt cei care trebuie taxați. Și dacă nu taxați, atunci înlocuiți. De la ideea asta trebuie să pornim: implicare. Eu, m-am implicat!
La noi, oamenii tineri, în special cei care vin din sfera culturii, nu vor să se implice deloc în viața cetății. Tu te-ai implicat și ai reușit. Ce le spui celor care susțin că “orice am face, nu putem schimba nimic, așa că mai bine nu facem”?
Este absurd să spui că nu poți schimba nimic fără ca măcar să fi încercat înainte. Cred că noi, tinerii, suntem mult prea grăbiți în a ne declara dezamăgiți ori descurajați. Mie îmi pare doar o scuză comodă, căci tocmai mentalitatea asta defetistă ne ține pe loc. Nu doar în politică, ci în toate aspectele cotidiene. Dacă noi nu ne implicăm, atunci cu siguranță o vor face alții, mai puțin motivați, mai puțin pregătiți și mai puțin capabili. Totul depinde de perspectiva din care privești lucrurile. Cred că mai degrabă am putea susține că “Orice NU faci, NU schimbă nimic! Așa că mai bine FACI!”
Ce anume crezi că îi oprește pe oamenii de cultură să intre în politică și să facă o altfel de politică? De ce n-avem în Parlament un Pleșu, un Liiceanu, un Cărtărescu, în schimb aveam numai tipi “de meserie auto”?
Oamenii de cultură sunt de mai multe tipuri: observatori, analiști, idealiști, critici, vizionari, activiști etc. Implicarea trebuie să vină din partea segmentului orientat pe inițiativă și acțiune, cu referințe în segmentul analitic și evaluată constant de segmentul critic. Și tot această implicare trebuie începută piramidal, de jos în sus. Degeaba schimbăm actorii din vârf, dacă baza pe care construim nu este consolidată. Ok, când ceva nu merge bine ieșim în stradă și strigăm în piața mare “Jos guvernul!”. Dar cum rămâne cu restul aparatului de stat? Incompetența se manifestă la toate nivelurile. Practic ne dorim lideri capabili, dar nu le oferim și o echipă de “minioni” eficienți cu care să lucreze. Poate că oamenii de cultură precum Pleșu, Liiceanu sau Cărtărescu au realizat deja că implicarea în schimbare trebuie să înceapă de jos.
Cât a contat faptul că ai candidat în Ardeal? Crezi dă, dacă ai fi candidat undeva în sud sau în Moldova, unde primarii se aleg pe sticle cu ulei și pungi cu zahăr, aveai vreo șansă?
Cu siguranță succesul inițiativei mele se datorează și circumstanțelor favorabile. Eu am jucat o carte curajoasă și am decis să mă implic în administrația publică a unei comunități cu care eram deja familiarizată și care la rândul său era familiarizată cu mine. Nu am de unde să știu dacă strategia ar fi dat roade și în altă regiune a țării, însă tind să cred că, cel puțin în cazul primarilor de comună, electoratul votează omul și nu partidul. Chiar și așa, nu vă gândiți că aici, la Petriș, campaniile electorale sunt cu mult mai elegante decât în alte colțuri din țară. Avea Eminescu un vers: “Alte măști, aceeași piesă / Alte guri, aceeași gamă!”.
La Petriș se ascultă manele?
Tocmai asta este problema, că “se ascultă” manele. În ideea că tinerii chiar se identifică cu mesajul transmis de versurile lăutarilor, unde noțiunea de “valoare” are multă poleială și deloc substanță. Cultura promovata este cea a posesiei de bunuri materiale, de averi, în detrimentul asimilării de bogății spirituale, iar educația se rezumă mai mult la “școala vieții” și nicidecum la importanța unei formări intelectuale. De aici, potopul…
Educația poate face diferența în multe domenii, inclusiv în cel al votului. Cine trebuie să facă mai mult în privința asta: părinții, școala, autoritățile?
Cunoașterea stă la baza discernământului, fără de care nu putem judeca și aprecia situațiile cu care ne confruntăm și nu putem lua decizii coerente. Din păcate, lacunari fiind la capitolul educație, “votul” este dat de cele mai multe ori fără discernământ. Importanța educației în dezvoltarea personală este un subiect sensibil, pe care m-am contrat de multe ori cu generațiile care mă succed. Avem o gravă problemă în rândul tinerilor, mă voi referi aici la cei din mediul rural, care nu conștientizează aproape deloc necesitatea unei formări intelectuale, sau a unei formări profesionale. Momentan învățământul românesc produce fie “ciorbari” necalificați, fie “teoreticieni” șomeri. Școala trebuie să țină pasul cu timpurile, să se adapteze metodologic prezentului și să caute soluții pentru a pregăti noile generații de practicieni. Pe de altă parte autoritățile sunt cele care trebuie să creeze oportunități pe piața muncii pentru tineri.
De ce ai candidat în județul Arad și nu la București, pentru că tu ești bucureșteancă? La noi te-ar fi votat toată tinerimea și Firea mai rămânea casnică încă patru ani…
Știți care este ironia? Că deși spunem că ne dorim “altfel de politicieni”, atunci când apare o “față nouă” ne grăbim să o discredităm, într-o încercare absurdă de a valida premiza că “toți politicienii sunt la fel”. Tinerii sunt mai experimentaliști, dar sunt totuși puțini ca număr și pasivi ca atitudine. Poate dacă oferta electorală era alta și rezultatul putea fi diferit. Spre exemplu un Nicușor Dan de sex feminin ar fi putut avea mai multe șanse în lupta cu Gabriela Firea. Era măcar echitabil. Eu nu aș îndrăzni să pretind că aș fi putut fi un candidat pentru primăria capitalei. Dimpotrivă, nu am nici pregătirea profesională și nici experiența necesară pentru a conduce o administrație de talia Bucureștiului. Cred totuși că legea electorală este cea care ar trebui să impună niște condiții de calificare pentru pretendenții la funcții publice de conducere. Momentan singurele criterii de selecție sunt vârsta (minim 23 de ani) și domiciliul. Educație, pregătire profesională, performanță? Ioc!
Ești una dintre cele mai tinere primărițe din țară și, cu siguranță, și cea mai frumoasă. O să facă sătenii coadă la primărie doar ca să te vină să te vadă?
Măcar de-ar fi aspectul fizic o garanție a competenței. Frumusețea e trecută prin multe filtre. Îmi place să cred că mă recomandă și alte calități, dar asta vom putea evalua pe parcursul mandatului.
Știu că ești foarte pasionată de călătorii, dar să nu-mi spui că o să fii un fel de Iohannis – când îl cauți, pe plecat pe undeva…
Mai degrabă voi fi un fel de Chuck Norris. El nu doarme, ci veghează. Pe mine mă veți găsi la primărie, primărind!
În ultimii ani ai organizat un concert estival, “Route 68 Summerfest”, în Hunedoara. Ai de gând să faci ceva similar și în comuna Petriș? Ceva mai tare ca “Electric Castle”?
“Route68 Summerfest” este proiectul meu de suflet. L-am creat din dragoste pentru muzică și pentru oameni, iar recompensele au fost mai mult sufletești, decât materiale. Noul meu job, de Primar, intră în aceeași categorie motivațională. Prioritățile sunt altele, dar mi-ar plăcea ca într-un viitor senin să ne putem mândri și aici, la Petriș, cu un eveniment de talia “Electric Castle”.
Ce artist, de la noi sau din străinătate, ai invita, la un asemenea eveniment?
În cei 4 ani de “Route68 Summerfest” am cunoscut o mulțime de artiști minunați, pe care i-aș reasculta oricând cu plăcere. Alternosfera este una dintre trupele mele de suflet, iar de pe scena internațională m-ar unge pe suflet o călătorie în trecut la concertul Guns 'n Roses de pe Wembley, din 1992.
După patru ani ca primăriță, te vedem candidând la președinție, ca pe Băsescu, sau rămâi aici?
Cred că Gabrielei Firea ar trebui să îi adresați această întrebare…
