Despărţirea de cel supranumit „Elvis al României” pentru felul în care dă din pelvis şi se bâţâie pe scenă în sfânta zi de Crăciun, în faţa admiratoarelor, a adus-o pe Andreea Marin în pragul depresiei. Nici măcar soarele Dubaiului, apa cristalină a mărilor din „O mie şi-una de nopţi” sau baclavalele de la all-inclusive-ul ăla de 7 stele nu i-au putut îndulci suferinţa. Fiindcă zâna l-a iubit mult pe Bănică jr! Chiar şi atunci când ea visa cu ochii deschişi la zăpezile de pe Kilimanjaro, iar el cânta cu ochii închişi „Love me tender” pe diverse coţohârle şi prospături, Andreea tot îl iubea, întrucât Fane este, trebuie să recunoaştem, al naibii de iubibil!
Acum, rămasă fără „omul ei”, cum îl numea, gângurind prosteşte pe la diverse şuşanele şi prezentări, e normal ca Andreea să fie tristă. Cât o fi ea de zână, minunea de a-l readuce înapoi pe derbedeul de Bănică n-o poate face. Şi nici nu vrea să apeleze la cine ştie ce vitrine, vanesse sau expertize ca să-i lege bărbăţia megastarului şi să se ţină de pom Fănică când face pipilică! Păi cum să facă ea aşa ceva când nu uită o clipă că, înainte de a fi zână, e creştină? Aşa că mai bine se roagă s-o ajute Pronia să treacă şi peste această nenorocire care a lovit-o, cum le-a lovit, zic surse bine informate, şi pe Ţopeasca, şi pe Răduleasca!
De aceea, Andreea Marin a postat azi, pe contul ei de Facebook, o rugăciune a părintelui Arsenie Boca şi a adoptat o atitudine smerită, de acceptare, cu seninătate, a sorţii crude, era să zic cruduţe, Doamne, iartă-mă! În ritmul ăsta, n-ar fi exclus să o vedem, mâine-poimâine, pe Andreea Marin depunând jurământ de renunţare la toate cele lumeşti, la vreo mănăstire de maici din Moldova natală, şi intrând în monahism cu numele de maica Veninamina. Iar la mănăstire, ca să nu simtă lipsa soţului, ea ar putea recurge şi la autoflagelare, cu un plici având exact dimensiunea palmei de rocker dur a lui Bănică jr.
Astfel, prin post, rugăciune şi tăcere, nu-i exclus ca într-o zi gureşa zână să aibă parte de o epifanie, iar la poarta mănăstirii să se pogoare, ca din senin, din avionul lui particular un zeu bărbos, cu mustaţă pe oală, care să o invite cu voce de tunet: „Andreio, haide, fată, te scot la o vânătoare de mistreţi?”.
