Acuzat de un domn divorțat, dar adept al familiei tradiționale, că ar fi unul dintre ”vânduții lui Soros”, fostul ministru Cristian Ghinea a fost unul dintre cuiele care, în ultimele luni, s-a înfipt temeinic în talpa corupților din România, stricându-le feng shui-ul când le era lumea mai dragă. Demisionar din guvern, el s-a înscris, recent, în USR și va candida la parlamentarele din decembrie, promițând de pe acum, după cum veți vedea în rândurile ce urmeză, să le strice pesediștilor și bunătate de Sărbători.
Dacian Cioloș a declarat că nu vrea să se înscrie în niciun partid. Cristian Ghinea s-a înscris. De ce în USR?
Mi se pare o alegere atât de evidentă încât cred că nici nu mai e cazul să o explic. USR reprezintă un grup de oameni care vor să schimbe felul cum se face politică în România și chiar au început să o facă – dacă ne uităm la campania de la locale. Ce face Nicușor Dan este să unească niște insule de implicare civică, pentru că de asta avea nevoie România. Așa că și eu am fost atras ca un magnet de USR, deși trebuie spus că și PNL a dat, în ultima vreme, semne că vrea să se „curețe” de penali. Asta e foarte bine și cred că prezența și activismul USR ajută oamenii onești din PNL să-și impună agenda. Cred că aceste două forțe politice reprezintă tandemul reformismului din România. Fiecare aduce altceva la masă, dar eu am preferat să mă așez în partea acestei mese care aparține USR.
Scurtele perioade de guvernare tehnocrată din România au adus cu ele dezvoltare economică. De ce totuși se spune – inclusiv președintele Iohannis a susținut asta – că avem nevoie de un guvern politic? Adică, dacă tot ne merge așa de bine, de ce am vrea să ne meargă mai rău?
Toată lumea a știut că guvernul tehnocrat este o excepție în conducerea unei țări – chiar și guvernul tehnocrat a știut asta. Dacă citiți programul de guvernare cu care cabinetul Cioloș a fost votat de Parlament, vezi regăsi o frază care spune că partidele trebuie să folosească acest răgaz pentru a se schimba. Unele partide au folosit acest răgaz, altele nu l-au folosit. Deci noi, guvernarea tehnocrată, am fost un răgaz și nu doar atât: cred că am adus un model de guvernare care pune o imensă presiune pe clasa politică și pe guvernele ce vor urma. Cum sunt un om de acțiune, am zis să și fac acest transfer cu mâna mea, să fiu sigur că nu rămâne doar un model, de aceea am decis să candidez. Altfel, aceasta este normalitatea și nimeni nu a negat că normalitatea este votul politic, care duce la o majoritate ce propune un guvern, guvern care e votat de Parlament. Asta este politica democratică și, așa cum spuneam în manifestul lansat atunci când mi-am anunțat candidatura, noi putem să fugim de politică, dar politica vine peste noi. Și, dacă fiecare dintre noi decide rațional să nu se implice, se va ajunge la o tragedie colectivă. Atunci când oamenii de bun simț nu se implică, ei lasă loc lichelelor, hoților și incompetenților să se afirme. Eu am decis să candidez împotriva sfaturilor familiei mele. Lucram în mediul privat, nu eram expus, câștigam de două-trei ori mai mult decât câștigam la Cancelaria Premierului și decât aș putea să câștig în Parlament, nu mă înjurau tot felul de trolli pe Internet. De pildă, un anume Linu, care câștiga zeci de mii de lei din proiecte POSDRU multiple și implementate în același timp și a făcut parte din acel grup care, de când am venit ministru, voia să elimin plafonarea salariilor, care impunea o limită în această nesimțire a cheltuielii banilor din POSDRU. Nici nu am vrut să stau de vorbă pe tema asta și în consecință m-am ales cu o mulțime de trolli care mă înjură pe unde mă văd. Revenind, decizia individuală de a sta acasă, de a nu te implica, este rațională. Doar că ea devine o dramă generală, dacă luăm toți această decizie.
Care vi s-a părut cel mai frumos moment din activitatea de ministru?
Au fost multe momente frumoase. De pildă, ziua când am semnat ordinul de ministru prin care am deschis apelul de proiecte ”Școala pentru toți”, alocând 173 de milioane de euro celui mai mare proiect de reducere a abandonului școlar din țară, ce ar putea ajuta 30.000 de copii săraci să-și continue studiile. Un alt moment a fost deschiderea de apel pentru 25 de milioane de euro, în vederea trimiterii de profesori bine pregătiți în școlile izolate din România, de unde fugeau toți până atunci. În total, am deschis zece apeluri POSU – urmașul POSDRU (Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane) în doar șase luni. Ca să vă aveți termen de comparație, aflați că erau zero apeluri deschise când am venit la minister, deși POCU era aprobat din februarie 2015. Deci, dacă vrei să faci ceva, dacă vrei să iei lucrurile în mâini și să treci de la lumea ideilor la lumea pixului, se poate!
De ce ar avea nevoie România ca să devină cu adevărat o țară europeană?
În primul rând, ar avea nevoie de o societate europeană care să intre în politică. Problema României este defazajul fantastic dintre societate și stat. Statul român este retardat, el trăiește încă la momentul 1992 și funcționează tot ca în 1992, dacă nu chiar ca mai înainte. Primește o grămadă de raportări false, tot felul de hârtii care n-ar trebui să existe și în aceste condiții e imposibil să ai o viziune serioasă asupra realității. Tu, ca demnitar, ești îngropat în hârtii, în decizii minore și pierzi astfel viziunea de ansamblu. Vă spun sincer: statul român arată mult mai prost din interior decât arată de afară și există multă iresponsabilitate pe chestii cu adevărat grave. De aceea politicienii preferă să se scurgă unsuros pe lângă decizii, în loc să ia taurul de coarne, să ia aceste decizii. În condițiile astea, te și miri cum de mai funcționează ceva în țara asta. Pe lângă că trebuie să cheltuiască bine zecile de miliarde de euro primite de la UE pe care nu le-a cheltuit până acum, România ar mai avea nevoie și ca noua societate – cei care au ieșit în stradă după Colectiv, cei care au strâns efectiv 350.000 de semnături pentru USR – să cucerească statul. Noi, cei din guvernul Cioloș, am fost doar un fel de avangardă a acestei acțiuni.
La alegerile locale, electoratul a votat inclusiv primari aflați deja în pușcărie, pentru corupție. Credeți că situația se va repeta la parlamentare, având în vedere că, de pildă, PSD, ALDE, PMP și chiar PNL au pus pe liste o grămadă de penali?
Nu i-aș băga pe toți cei aleși la locale în aceeași oală. Pe lângă câteva cazuri foarte spectaculoase de corupți votați, sunt o mulțime de primari onești, ca Bolojan sau Boc, oameni cu greutate, care efectiv se bucură de încrederea cetățenilor. Cât privește listele parlamentare, mi se pare un lucru bun că, de pildă, ALDE a devenit un fel de tomberon de penali, de parcă Tăriceanu ar fi zis ”Lăsați penalii să vină la mine”. Acest lucru a dat PNL-ului prilej să se mai curețe de corupți, cine vrea să-i voteze pe corupți îi regăsește pe listă la ALDE. PMP devine și el un ALDE doi, racolând penali de la toate partidele. Dar e bine că se aleg apele până la urmă…
Am remarcat o anumită ciclicitate la guvernele din ultimii ani: după un guvern reformist, care aduce bani la buget, ca Boc și Cioloș, vine un guvern pesedist, care toacă banii de la buget, ca Ponta și – Doamne ferește! – Dragnea. S-ar putea stopa acest ciclu nefast?
Deocamdată avem încasări bugetare peste așteptări și cred că nu vom mai sparge, ca de obicei, bugetul la sfârșit de an doar că să iasă bine la contabilitate, ci vom lăsa cămara plină. Ce s-ar putea face ca acest ciclu să fie întrerupt? Păi cred că tot votul e soluția. Ar trebui ca românii să nu mai aleagă politicienii ca pe Moș Crăciun, adică să-l voteze pe cel care le promite mai multe daruri, ci să se uite la cât de credibile și de realiste sunt aceste promisiuni. Oricum, văd că acum Curtea Constituțională a început să respingă aceste decizii ale Parlamentului și consider măsura drept una disciplinară: dacă parlamentarii tot au idei din astea năstrușnice de cheltuit banii, să vină și cu o soluție și să spună de unde aduc banii. Dar bani există, vă spun, sunt o mulțime de programe care nu-și mai iau rostul, o mulțime de instituții care ar trebui desființate. Câtă vreme Parlamentul nu votează responsabil, nu arată ”iau banii de aici și îi duc aici”, el îndeamnă sistemul politic la a-l marginaliza. Și de aici discuțiile legate de ordonanțe de urgență, de hotărâri de guvern… guvernul nu e un sac al lui Moș Crăciun, el e obligat să ia decizii rapide, nu are altă soluție pentru a face lucrurile să funcționează. Oricum, sunt convins că viitorul Parlament va fi mult mai bun decât actualul – ceea ce nici n-ar fi greu, dacă ne uităm ce ciurucuri au băgat USL și PP-DD în el.
Drumul spre o democrație funcțională, cu instituții ale statului solide și o justiție independentă este ireversibil sau România poate încă s-o cotească spre… Est?
Drumul e ireversibil atâta vreme cât avem garanțiile de securitate date de NATO. Sper să nu fim o generație care, după ce și-a văzut împlinit visul de a fi în UE și NATO, să se trezească deodată că pică însuși centrul – Washingtonul. Dacă Trump câștigă alegerile – și la data când interviul nostru apare vom ști asta – se va produce o îndoială de sine a sistemului democratic, chiar în inima lui. Câtă vreme sistemul democratic are probleme pe la colțuri, cum au fost evenimentele din 2012 din România, cum sunt acum situațiile din Ungaria și Polonia, vom supraviețui. Dar dacă problemele ajung la centru, atunci este grav. Să sperăm că nu vom ajunge însă acolo. Uitați-vă ce se întâmplă în Polonia: dintr-un lider moral al Estului, regimul a devenit de-a dreptul inchizitorial, din cauza unui guvern extrem de conservator. Uitați-vă la Ungaria, unde Orban e fan declarat Putin. În condițiile astea, România a devenit astăzi o ancoră, care va asigura stabilitatea în zonă.
S-au activat postacii. A învățat Dragnea ceva din 2014, când i-a bătut imperialistul ăla de Feisbuc?
Cred că PSD trăiește o degenerare intelectuală. Generațiile vechi de oportuniști, din categoria Iliescu-Năstase, erau mai inteligente decât cele actuale. Generațiile noi din PSD nu sunt ca bursucii, care adună doar câte le încape în vizuină, sunt ca termitele, n-au nici măcar inteligența de a fura cât să mai și rămână ceva. Ăștia din echipa lui Ghiță rod tot, până nu mai e nimic de furat, și cade casa pe ei! Calitatea intelectuală a lui Dragnea, Ponta, Ghiță, Birchall e mult sub cea a lui Iliescu, de pildă. Iar acesta e efectul ”contraselecției” făcute de PSD. Ani de zile, acest partid a atras în el numai lichele, deci e normal că nu au de unde alege decât lichele. Ponta a pierdut alegerile crezând că românii sunt la fel de proști ca el. A început cu aiureli: ăsta e neamț, n-are copii, nu e ortodox, noi votăm doar români. Iar românii i-au zis ”Hai sictir!”. Strategia PSD pare să fie ca, înainte de alegeri, să devină un partid fascist, deci să se transforme dintr-un partid socialist într-unul național-socialist. Toți prezidențiabilii lor au mers pe cartea asta și au pierdut alegerile, din 2004 încoace. Și pe aceeași cartea joacă acum și Dragnea, care se laudă că e „fanatic religios”, că e pentru familia tradițională, că vine Soroș și ne fură țara… În capul pesediștilor circulă ideea că umblă americanii cu șurubelnița la butoane, la Facebook, și-i bat măr de fiecare dată. Deci nu prea îi putem suspecta de inteligență pe pesediști.
În condițiile în care partidul dlui Dragnea pare să se îndrepte spre o victorie categorică în alegerile din decembrie, există vreo șansă ca Dacian Cioloș să continue proiectele începute sau cabinetul lui va rămâne în istorie doar ca un scurt intermezzo între două jafuri?
Pare să se îndrepte spre o victorie categorică, dar nu o vor obține. Părerea mea e că PSD va pierde alegerile – nu uitați că și Geoană, și Ponta au fost la fel de siguri că vor câștiga fluierând și au pierdut pe mâna lor. Așa va păți și Dragnea, pentru că la ora la care noi vorbim, PSD încearcă disperat să scoată din cursa electorală USR, umblând prin tribunale, făcând zeci de reclamații, contestații. E o prostie tipic pesedistă. Pesediștii cred că, dacă atacă USR, românii vor fi indignați și nu vor mai vota USR. Se va întâmpla exact pe dos. Așa au încercat să-mi facă și mie, când am fost în Parlament și toți au tăbărât pe mine, și Birchall, și Ghiță… S-a întâmplat exact contrariul a ceea ce preconizaseră și l-am bătut pe Ghiță cu propriile lui arme, arătând câte fonduri europene luase el. Au făcut din mine, dintr-un no name, ca să zic așa, un om care era foarte proeminent în acest guvern și care se lupta cu abuzurile lor. Valul de simpatie a fost imens. La fel se vor petrece lucrurile cu USR: victimizând USR, nu vor face decât să-i aducă mai mulți alegători! Și ei dau numai în USR pentru că știu că USR e singurul partid cu care nu se vor putea înțelege pe sub masă.
De ce oamenii care chiar au făcut ceva pentru țara asta – și cel mai recent exemplu e chiar Dacian Cioloș – refuză să se implice în jocul politic și permit astfel nulităților să se impună?
Veți vedea că USR va sparge acest tipar al „neimplicării”. Uitați-vă la ce s-a întâmplat cu semnăturile pentru USR din diaspora: toți acei români din diaspora, aflați la mari distanțe unii de alții s-au prins, efectiv, ca râurile într-un fluviu și au devenit o forță. La fel s-a întâmplat și în țară, pentru că oamenii s-au mobilizat extraordinar. De aceea eu spun că USR acum nu mai este un partid, este un val!
Ați fost, ca să zic așa, un trend-setter, când ați scris cartea ”Eu votez DNA”, pentru că azi milioane de români susțin că ar vota DNA. De ce iubesc românii DNA?
Din necesitate. Când am scris-o aveam un guvern venit la putere cu 60% din voturi, guvern care susținea că DNA e o instituție stalinistă și trebuie desființată. Din fericire, lucrurile nu s-au întâmplat așa. Și acum, deși românii nu pot vota DNA, eu le cer votul pentru ca DNA să continue să existe și să-și facă treaba. Chiar o să-mi asum acest slogan, dacă e nevoie, pentru că România trebuie să se curețe de corupție. Și pentru asta e nevoie ca guvernele să-și asume strategia anti-corupție nu numai pe gură, cum și-a asumat Ponta, ci prin fapte, ca guvernul Cioloș, care a adoptat noua strategie, alocând și bani, și resurse umane luptei contra corupției.
Cum vedeți România peste zece ani: în Europa sau în Asia?
În Europa, în mod cert. Alegerile din decembrie sunt un moment de răscruce în această privință, dar sunt foarte optimist în privința viitorului!
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 16 (1215) – 7-20 noiembrie 2016
