Pe piciorul de plai și pe gura de rai treaba-i extrem de nasoală. Înțepenit în proiect și utilizat pe post de bâtă de clanurile de infractori care domină țărișoara, Statul de Drept este cuprins de o cangrenă urât mirositoare. De la Cotroceni, președintele călător tace ca porcu-n păpușoi în fața răfuielilor dintre DNA și DIICOT. Ministresa Prună vorbește despre drepturile pușcăriașilor, iar Dacian remaniază la foc automat nimerind schimbările de minștrii cum a nimerit și orbul Brăila. În acest marasm instituțional fără ieșire, în care singura rațiune de a exista a sistemului o reprezintă campania de arestări televizate, o sentință pronunțată la sfîrșitul lunii iunie de Înalta Curte de Casație și Justiție ridică vălul de pe budigăii urât mirositori ai Procuraturii. O gașcă de procurori din cadrul DIICOT încasează condamnări în primă instanță pentru fabricarea unui dosar împotriva comisarului șef Traian Berbeceanu, fost șef al BCCO (Brigada de Combatere a Crimei Organizate) Alba. Printre șmenarii care au luat parte de înscenările judiciare ale mafioților din DIICOT îl regăsim și pe actualul ministru de interne Petre Tobă. Și ce dacă?
Dosare fabricate în România în care să fie implicați capi ai sistemului judiciar și în care un ministru joacă rolul de mesager pentru grupările de interlopi din Procuratură care-și dau la gioale? Se sperie gândul de o așa perspectivă și te întrebi dacă nu cumva statul de drept, despre care se consumă atîta rahat, nu-i decât o vorbă goală. Cu mici excepții, jurnaliștii consemnează sec știrea că fostul comisar șef al BCCO Alba, Traian Berbeceanu, a fost achitat într-un dosar în care era și parte vătămată și inculpat! Originile acestei struțo-cămile judicare pe care le vom parcurge în cele ce urmează au proporții epice și ne arată că singura soluție pe care o avem este un exit necondiționat de pe plaiul care duhnește a corupție.
În octombrie 2013 Berbeceanu este săltat de la locuința sa din Deva spre surprinderea localnicilor. Fusese desemnat polițistul anului pentru activitatea profesională ireproșabilă soldată cu neutralizarea unor clanuri de interlopi din Valea Jiului. Acuzațiile DIICOT au fost meșterite în așa fel încât zburdalnica presă să crape jucându-se cu dânsele: luare de mită de la o firmă cercetată pentru evaziune fiscală și divulgarea de informații din dosare către infractori. Mita consta într-un autoturism VW Passat în valoare de 20.000 de euro. În drum spre dubă Berbeceanu are timp de o scurtă declarație: „Sunt un polițist cinstit, care și-a făcut datoria. Asistați la cea mai mare mârșăvie și nemernicie pe care am pățit-o eu în 20 de ani de când lucrez în poliție. Aveți încredere că o să fie bine și o să iasă adevărul la iveală. Nu pot să comentez acum legat de cine ar putea sta în spatele acestui demers, ci la momentul potrivit. Persoane pe care de-a lungul timpului le-am cercetat în stare de arest pentru infracțiuni deosebit de grave, persoane care au societăți comerciale, care au dosare penale și sunt forțate să depună denunțuri calomnioase împotriva mea și a ofițerilor mei și, bineînțeles, sprijinite de structuri ale statului care lucrează împotriva noastră, din păcate. O să aflați în curând foarte multe detalii. Nu știu dacă o să reușesc să lămuresc cum stau lucrurile, de fapt, la audieri, dar am totală încredere că o să le lămuresc în instanță și că cei care au făcut mârșăviile astea or să plătească cu vârf și îndesat”. Audierile se termină cu încarcerarea lui Berbeceanu printre hoții pe care-i înfundase.
În scurt timp, în mediul virtual apare o scrisoare în care Berbeceanu dă cu sistemul de pământ. Polițiștii din BCCO sunt îndemnați să nu mai deruleze anchete pentru că există în interiorul instituției o mafie formată din procurori DIICOT, polițiști corupți și ofițeri de securitate care protejează clanuri de interlopi neutralizând polițiștii care se încăpățînează să facă anchete. Se dau și nume: subcomisarul Alin Muntean (aflat în sub ordinea sa, pe care refuzase să-l numească șef al unui serviciu din cadrul BCCOA), procurorul Nicolae Cean, de la DIICOT – Serviciul teritorial Alba și procurorul – șef Ioan Mureșan, șeful DIICOT Alba, care-i protejează.
Cazul este preluat de structura centrală a DIICOT, condusă pe atunci de Alina Bica. Iar măcelul continuă mai abitir. Superiorii infractorilor din Alba îi pun la dosar lui Berbeceanu vreo câteva acuzații scoase din burtă: evaziune fiscală, delapidare, spălare de bani. Conspirația era totală, mafia de la vârful DIICOT impunându-și punctul de vedere și trimițându-l în judecată pe comisar.
Intră în scenă DNA care investighează discret acuzațiile pe care Berbeceanu le aduce sistemului. Supriză, procurorii DNA constată că dovezile pe baza cărora este înfundat Bebeceanu sunt făcături ordinare. Mărturiile care-l acuză pe fostul comisar provin fie de la condamnați strâși cu ușa și instigați să mintă, fie de la dușmani declarați ai lui Berbeceanu. Interceptările telefonice arată că procurorii Mureșan, Cean și polițistul Muntean au conspirat pentru fabricarea dovezilor. Apar și mărturiile celor strânși cu ușa să declare mincinos împotriva lui Berbeceanu. Lucrurile par evidente dar, supriză. Cretinii de la DIICOT nu se opresc. Mai mult, scos din arest Berbeceanu este momit de actualul ministru Petre Tobă cu o propunere mizerabilă venită de la Alina Bica.
Că Petre este Tobă de corupție o demonstrează declarația asumată a lui Berbeceanu care explică cum e cu Tobă: „Cu ocazia ieşirii mele la raport în faţa conducerii Poliţiei Române, domnul Inspector General chestor de poliţie Tobă Petre mi-a comunicat că procurorul şef Bica Alina i-a cerut să îmi propună să accept să plec din funcţia de şef al Brigăzii, pe o funcţie în cadrul IGPR sau pe o altă funcţie echivalentă. Evident că am refuzat categoric, replicând că nu eu sunt cel care ar trebui să plece, că nu îmi părăsesc locul de muncă şi echipa decât, eventual, părăsind instituţia Poliţiei Române"
Deci domna Bica considera că e loc de un târg. Berbeceanu să-și țină gura și să se care de la BCCO. La schimb cu renunțarea la cercetări? Poate, dar Berbeceanu nu o spune textual. Spune în schimb ce informații a transmis structurii centrale DIICOT: "Au încercat să fabrice probe false împotriva mea, pentru a mă îndepărta de la comanda Brigăzii şi pentru a putea să-şi vadă nestingheriţi de activităţile duse adesea dincolo de limita legalităţii", afirmă Berbeceanu. De asemenea, poliţistul susţine că procurorii interveneau şi le cereau colegilor lor să nu facă anumite acte de urmărire penală sau să nu ceară prelungirea unor măsuri de arestare preventivă în cazul unor suspecţi arestaţi în diferite cauze, iar în alte situaţii ar fi informat persoanele cercetate, existând ca dovezi înregistrări ambientale.
În ciuda dovezilor zdrobitoare ale DNA dosarul lui Berbeceanu este trimis în instanță. Așa se face că, prin conexarea dosarului DIICOT cu cel al DNA, fostul comisar apare într-o cauză complet cretinoidă în care este și acuzat și parte vătămată. La sfârșitului lunii iunie a venit și prima sentință. Ioan Mureșan primește 7 ani de închisoare cu executare, Alin Muntean – 4 ani cu executare, Nicolae Cean – 2 ani cu executare. În plus, cei trei ar trebui să-i plătească lui Berbeceanu 97.000 de lei reprezentând diferența salarială între funcția de șef al BCCOA și cea de angajat al Departamentului de Logistică al IPJ Hunedoara (post pe care a fost încadrat după eliberarea sa din arest) și 100.000 de euro daune morale. Berbeceanu și presupușii lui complici sunt achitați pentru toate capetele de acuzare.
Din ciorbă nu putea lipsi CSM care, la cererea procurorului Ioan Mureșan, deliberează și ia apărarea viitorilor pârnăiași arătând cu degetul spre presa ticăloasă. Într-un raport kilometric dat publicității la data de 19 noiembrie 2013 se arată că:
…. „în cadrul emisiunilor televizate au fost prezentate negativ activitatea de urmărire penală pe care procurorul șef Ioan Mureșan a desfășurat-o în dosarul respectiv, actele procesuale pe care le-a întocmit, contestându-se modul de administrare a probatoriului și temeinicia acestuia și s-a afirmat că mijloacele de probă ar fi fost obținute ilegal și ar fi lipsite de forță probantă, fiindu-i pusă sub semnul îndoielii competența profesională. De asemenea, modul de prezentare, în emisiunile anterior menționate, a activității desfășurate atât de procurorul Ioan Mureșan, cât și de ceilalți procurori din cadrul DIICOT—Serviciul Teritorial Alba Iulia, "a avut drept scop declarat influențarea instanțelor de judecată, concluzionându-se tendențios că tot dosarul ar fi o înscenare pentru o răzbunare realizată de procurorii de mai sus, împreună cu serviciile de informații, împotriva comisarului Berbeceanu Traian".
"Prin afirmațiile făcute în cadrul dezbaterilor, jurnaliștii au depășit limitele admisibile ale libertății de exprimare, așa cum sunt protejate de dispozițiile articolului 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul la libertatea de exprimare nu este unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești".
Plenul CSM a reținut că afirmațiile formulate în cadrul emisiunilor TV respective au fost de natură "să creeze suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la probitatea profesională, independența și imparțialitatea procurorului șef Ioan Mureșan". CSM a decretat că s-a adus nemijlocit atingere independenței, prestigiului și credibilității justiției, având drept urmare subminarea autorității procurorilor.
Trebuie să apreciem modul magistral în care Consiliul Superior al Magistraturii a reușist să se facă de râs apărând onoarea unui magistrat care avea să împuște o condamnare de 7 ani de închisoare. Adevărat sindicat al crimei organizate, zic! Hai, judecați-o și p-asta.
Ce avem noi aici este dovada clară a cancerului care parazitează procuratura din România. Dacă afacerea ar fi fost una măruntă, de provincie, în care clanurile interlope s-au războit și prin intermediul oamenilor legii am fi putut spune că-i un caz izolat. Din păcate, după ce DNA a început urmărirea penală împotriva colegilor lui Berbeceanu, mahării de la vârful DIICOT au continuat mârșăvia și au trimis în instanță dosarul bazat de probe false și martori minicinoși. Asta-i face complici și ne arată că mafia din cadrul Parchetului care ar trebui să combată mafia a vrut cu orice preț să-l elimine pe Berbeceanu. Complicitățile din aceast caz sunt vizibile și strigătoare la cer.
Inspecția judiciară din cadrul CSM, care a făcut verificări în cauză pentru a soluționa cererea de apărare a reputației procurorului Mureșan și a subordonatului său nici măcar n-a încercat să vadă pe se bazează acuzațiile lui Berbeceanu cuprinse în scrisoarea publicată de presă. Magistrații din CSM au preferat să dea de pământ cu întreaga presă care a dezbătut cazul, pe care au acuzat-o că ponegrește reputația unui viitor condamnat.
Ministrul plagiator Petre Tobă a preferat să încerce să-i închidă gura comisarului oferindu-i un transfer contra tăcerii, deși știa că acuzațiile lui Berbeceanu sunt măcar demne de a fi verificate. Sentința prin care Berbeceanu a fost achitat, chiar dacă nu-i definitivă, ar trebui să-i atragă domnului ministru o bine meritat cizmă-n cur. Dacian are în clipa de față o mare problemă pe care v-a trebui s-o scoată de sub preș și s-o rezolve.
Celor care cred că, în ciuda mizeriilor din sistem, adevărul a triumfat, le dau o veste proastă. Adevărul a triumfat acum pentru că în cauză a fost un om din sistem. Care a avut conexiuni și care știa cum funcționează malaxorul și a putut să i se opună. Berbeceanu a avut probe pe care a putut să le producă și astfel s-a protejat. Pentru un om din afara sistemului malaxorul macină. Corupția din județe este endemică. Cele câteva zeci de dosare de corupție răsunătoare și marșul truimfalist al doamnei Kovesi nu înseamnă sub nicio formă că sistemul judiciar putred de corupt s-a curățat. Dimpotrivă, corupția din țară s-a întărit. Pentru că acum, cine țipă împotriva justiției este luat la ochi inclusiv de cretinii din societatea civilă de pe Magheru, care refuză să vadă mizeria din periferie. Realitatea este cea dezvăluită de dosarul Berbeceanu și nu cea din bilanuțurile doamnei Kovesi. Realitatea este că, în România, dacă ai ghinionul să calci pe coadă pe cine nu trebuie, ai toate șansele să ajungi după gratii. Cu tot cu statul de drept care stă de șase!
