Dragi juniori,
Am încercat să amân subiectul acesta pe cât posibil, dar mi-a plesnit o mică venă pe delicata mea frunte în această dimineată în urma unui e-mail primit de la marketing. Așa că iată, astăzi învățăm despre dumnealor, managerii de marketing. Și pe cât posibil, vom vorbi pe limba lor, ca să înțeleagă și ei.
Marketingul, pentru cei care chiar nu au habar, este acel departament care, potrivit directorului de vânzări mănâncă toți banii și nu produce nimic altceva în afară de cutii goale de redbull și plicuri rupte de 3in1. În general managerul de marketing este o domnișoară bătrână, a cărei viață amoroasă are un bounce rate de 100%, care deja a depășit nivelul de romgleză, ea acum vorbește romgleză în engleză.
Ajunge la birou dimineața la 8.00 și nimeni nu știe când pleacă de acolo sau dacă pleacă vreodată de acolo. Fetișul ei preferat este excelul cu rezultatele ultimelor campanii, tabelul cu linkuri din presa unde apare numele companiei și activitatea ei favorită este să hălăduiască prin firmă făcând poze angajaților în ipostaze penibile pe care le pune apoi pe pagina de Facebook cu tag sub pretextul de Employer Branding #cefirmacoolsuntem.
O zi din viața angajatului la marketing începe cu verificarea calamităților care probabil au avut loc în cele două ore cât nu a avut net. Un tweet de rahat la adresa directorului, un client care amenință cu șase procese pe rol pentru că șamponul cumpărat de la ei i-a lăsat freza în formă de urme de frână pe asfalt, traffic o 0.3% mai mic pe site, un articol media viralizat despre greșelile gramaticale din ultimul comunicat de presă trimis de departamentul din biroul vecin, fetele de la PR, o ședință despre cum compania nu obține destul awareness, cum nu sunt încă top-of-mind pentru clienți, cum conversion rate-ul este meh, cum ultima promoție nu prea a generat loyalty și cum lucrurile nu arata chiar omfg în materie de vânzări.
Mai rău decât un marketing într-o companie este un marketing într-o companie de marketing. În interorul unei aceste firme lucrurile se petrec după alte legi. În primul rând, acolo timpul se scurge invers. Orice proiecte vine cu deadline „ieri” și aproape orice angajat duce o luptă bipolară între „pot și fără cocaină” și ”ce formă de sinucidere doare mai puțin”? Veșnic apretate, junioarele aleargă de colo, colo cu cafele de la Starbucks în mâini către șefele lor care sunt deja într-un call cu vreun client nervos care nu înțelege de ce nu poate cumpăra Like-uri de pe Facebook. ”Nu e bine pentru the general audience, lasă-ne pe noi să facem campania că you will not regret it. Vei avea un ROI fabulous, cerul este the limit, crede-ma. În 12 luni vei fi the best.”
Data viitoare vorbim despre departamentul de vânzări, între timp, măsurați-vă awarenessul și zambiți în pozele pentru site-ul companiei.
Acestea fiind spuse, dragii mei juniori, ne întâlnim în ediția viitoare.
Prof. Dr. Mioara Corporătescu
