Pe când medicii şi piloţii avionului prăbuşit în Apuseni îşi dădeau foc bagajelor, ca să nu moară de frig, la Bucureşti, protejaţi de căldura vilişoarelor proprietate personală, unii dintre guvernanţi făceau la televizor declaraţii sforăitoare, iar alţii chiar sforăiau de zor. Astăzi, miniştri care aseară trăgeau la aghioase se vor trezi, vor căsca, se vor întinde de să-şi rupă oasele (dar nu rupturi din alea provocate de accidente aviatice), îşi vor lua nişte mutre plouate şi vor spune că regretă cele întâmplate, că Iovan şi studenta medicinistă au murit ca nişte eroi, că sunt alături de familiile îndoliate şi că li se rupe sufletul de mila „cadavrelor neînsufleţite ale celor decedaţi”.
De plătit, nu va plăti nimeni, nimic, nici măcar cu vreo demisie de onoare. De unde onoare la indivizi precum Nicolăescu sau Stroe? Ar trebui să ne obişnuim, căci aceasta este România: ţara unde eroii îşi sacrifică viaţa ca să salveze alte vieţi, iar erorile ajunse la putere îi sacrifică pe alţii. Este ţara unde vitejii mor prosteşte, iar proştii trăiesc vitejeşte, luptând la televizor seară de seară, cu limbile lor ascuţite.
Accidentul din Apuseni a dovedit, încă o dată, dacă mai era nevoie, ce se întâmplă când prostia merge mână în mână cu incompetenţa şi ipocrizia. Supravieţuitorii au fost găsiţi nu de sateliţi, ca-n mileniul III, ci de pădurarii locali, ca-n Evul Mediu. Avionul pilotat de Iovan era un hârb vechi de jumătate de veac. Un alt avion, nou-nouţ şi cumpărat nu din banii guvernului, că n-are guvernul Ponta bani de aşa ceva, ci din donaţiile românilor, zace în hangare la Bacău pentru că i s-a stricat o piesă. Iar Victor Viorel e sărac, abia de-şi permite să meargă o dată pe an la Miami, cu ce vreţi să cumpere el piesa aia?
Toţi specialiştii spun că, dacă s-ar fi intervenit mai rapid, n-ar fi existat nicio victimă. Unde au fost sistemele performante de telecomunicaţii, aparatura aia „sefe” cu care se lăuda guvernul? Unde a fost prietenul Sebastian Ghiţă, să facă un soft meseriaş de detectare, dacă tot a umflat atâtea zeci de milioane de euroi din contractele cu statul? Unde a fost prietenul PF Daniel, să risipească, printr-o rugăciune şi zece mătănii, ceaţa şi frigul care i-au răpus pe temerari, dacă tot a primit şi el purcoiul de bani pentru preacuviosul maţ popesc? Unde a fost prietenul Eugen Nicolăescu, să mai taie din banii de panseluţe pentru spitale şi să cumpere avioane utilitare?
Nu mai întreb unde a fost tartorul acestui guvern de cinstiţi, mincinosul mincinoşilor, nu mai întreb cum de nu-i ia pronia cerească graiul când rosteşte atâtea minciuni fără să clipească, nici nu mă mai mir că nu l-a trăznit Dumnezeu aseară, când plângea cu lacrimi de crocodil la televizor victimele accidentului ştiind prea bine că el cu guriţa lui a cerut să i se construiască, pe zeci de milioane de euro, un avion special, pentru VIP-uri – asta în condiţiile în care Iovan zbura cu un sicriu zburător.
Acum, dacă tot ne-am mobilizat atât de bine să cumpăr avioane pentru SMURD, ce-ar fi, dragi compatrioţi, să-i cumpărăm avionul de VIP-uri şi lui Ponta? Să-şi urce el şi toţi miniştrii lui popourile dolofane pe scaunele de piele şi să vadă România de sus, că pe români oricum îi privesc de sus şi de pe pământ. Iar, în ziua în care vor avea şi ei nevoie de vreun transplant de creier (şi ziua asta poate fi oricând), să se roage la PF Daniel, ca nu cumva să aibă ghinionul să zboare peste o zonă fără pădurari.
Exclusiv online
