Pământul strămoșesc va fi băgat în Constituție.
Mai țineți minte expresia idioată „România, pământ românesc” lansată aici pă plai de minunata noastră revistă? Ei bine, vorba fătucilor crețe de la TV, expresia capătă sens acum și aici. O gașcă de fermieri români cu averile dosite la Monaco a propus să introducem în Constituție că pământul este bun românesc! Pământul de pe plai, se înțelege, cu tot cu miorița, baba Vrâncioaia, barza viezurele și mânzul. Sătui să mai facă față concurenței străinilor care a dus prețul „iectarului”, cum zic ei, la peste 10.000 de euro, boierimea română vrea să introducă restricții la achiziția terenurilor de către străini. Prin scufia de firmă le-a trecut ideea ca toţi acei care cumpără teren să locuiască în România. Le ține isonul însuși ministrul Agriculturii care are o idee și mai creață. Potrivit sfeclei ministeriale, ar trebui plafonată achiziția de teren la maxim 50 de „iectare” indiferent dacă mușterii sunt români sau străini. Fermierii români ar dori să fie singurii care să-i reguleze pe proprietarii cărora le arendează pământul și cărora le plătesc arende de mizerie. De asemenea ei vor să fie singurii care să polueze terenurile agricole cu otrăvuri care să le aducă producții record și cheltuieli minime. Revenind la ministresul de resort Achim Irimiescu, ne întrebăm de ce nu i-a trecut prin sfeclă să promoveze o legea de protecție a solului și să introducă analizele de sol obligatorii pentru acordarea subvențiilor sau la tranzacționarea terenurilor. Și ne răspundem tot noi. Păi, asta ar regula la portofel mafia care l-a plantat în scaun. Că mafioții agrari nu l-au pus acolo să-i oblige să lase terenul să respire, să-i forțeze să utilizeze îngrășăminte verzi sau să facă analize de sol periodic. Important este să nu vină străinii și să ne fure șunca din fasole și subvenția din portofel. Ce dacă importăm mâncare? Păi nu trebuie să trăiască și vecii noștri din Bulgaria și Ungaria?
Puie Monta, cel mai bun prim ministru!
E pe bune și nu avem nicio îndoială. Numai că mitomanul a fost un prim-ministru bun pentru țările europene, nu pentru țărișoara noastră aia proastă. Când a luat decizia de reducere a TVA la alimente la 9% idiotul a reușit să ne salte deficitul cu 600 de milioane de euro numai din dezechilibrarea balanței comerciale pe piața alimentară. Scăderea de prețuri a determinat creșterea consumului și majorarea importurilor. Căci țărișoara noastră aia prost administrată nu-i capabilă să producă mâncare. La nivelul lunii iunie aveam un deficit la importul de alimente de 664 de milioane de euro, adică de 7 ori peste deficitul anului 2015. Așa cum nu era de așteptat pentru o țară în care porcii fac legea, în topul importurilor s-a aflat carnea de… porc! Păi, bine mă, dacă tot avem așa mulți porci de ce mai importăm? Te pomenești că ai noștri au pestă!?
Judecători vs procurori, faza pe salarii.
Salariații din minunatul sistem de justiție românesc s-au luat la harță pe tema salariilor. Deși un debutant în meseria de procuror sau judecător pleacă la drum cu o leafă de intrare de peste 7000 de lei lunar și ajunge la 9000 după definitivat, oamenii cu robă vor bani mai mulți. Recent anunțatele creșteri salariale care-i vizează pe procurori au stârnit furia judecătorilor. Argumentele judecătorilor sunt de-a dreptul logice: „S-a ajuns așadar ca, în condiții de egalitate absolută, un procuror cu aceeaşi vechime şi grad ca mine să primească în plus 1900 lei faţă de mine. Disprețul doamnei Prună față de judecători nu va rămâne nesancționat. Deja sute de judecători semnează un protest public, prin care solicită aplicarea legii, urmând a se discuta radicalizarea lui la începutul lunii septembrie. Atitudinea doamnei ministru este condamnabilă şi va avea multiple consecințe pe toate planurile. Sper ca de data aceasta să îşi asume responsabilitatea.” Ce nu spun judecătorii este faptul că din cauză că domniile lor încalcă grosolan drepturile justițiabililor, în perioada 1994-2014 am plătit cu toții peste 55 de milioane de euro sub formă de despăgubiri acordate de CEDO. Și în dreptul procurorilor avem asemenea performanțe. Pentru tergiversarea nesimțită a dosarelor revoluției CEDO a amendat România cu 650.000 de euro. Oare n-ar fi mai corect ca pe lângă majorările salariale cerute pe 7 voci în numele independenței justiției să introducem și obligativitatea ca statul să recupereze banii plătiți victimelor justiției din buzunarele magistraților responsabili? Zicem și noi așa, ca opinia publică. Că nu prea e corect la asemenea salarii magistrații să prezinte o durere la bascheți față de potlogăriile pe care le comit în exercitarea profesiei.
Statul milițienesc mai născocește o amendă.
Neavând probabil altceva de lucru, deputatăreasa PSD Aurelia Cristea, inventatoarea legii antifumat, a mai născocit un apendice la actul copulativo-normativ prin care i-a regulat pe fumători. Potrivit acestui amendament miliția va putea amenda orice fumător care își permite să pufăie în mașina personală dacă are la bord copii sau femei gravide. Interdicția introdusă de deputăreasa socialistă este o tâmpenie legislativă cât capul domniei sale de mare. Este greu de crezut că un fumător poate fi atât de cretin să fumeze în mașină dacă pasagerii sunt copii sau gravide. Dacă în cazul copiilor să zicem că organul ar putea depista din când în când câte un contravenient, cu femeile gravide este mai greu. Propunem ca la școala de milițieni să se introducă niște cursuri de ginecologie, iar organul să fie dotat cu masă mobilă de profil pe care să fie urcată pasagera și controlată gratuit de sarcină. Cap avem. Mai facem și noi rost de niște minte, doamna Cristea?
ANAF face praf!
Sub conducerea înțeleaptă a guvernului flaușat al lui Puie Monta, ANAF a desfășurat o adevărată cavalcadă împotriva firmelor. Cu sabia DNA deasupra capului inspectorii fiscali au amendat și au confiscat sume la capul gol. Chiar și dacă erau conștienți că nu au dreptate, portăreii fiscului aplicau amenzi sau confiscau sume pentru a nu suferi represalii de la șefi. Numai anul trecut instanțele au stabilit că fiscul a încasat nelegal peste 200 de milioane de lei de la contribuabili. Adică un sfert din actele administrative au fost ilegale, sesizări penale aiurea-n tramvai, încărcând fișetele instanțelor. Multe companii au luat drumul falimentului din aceste motive, iar inspectorii fiscali care au comis abuzuri sunt acum hăituiți de contribuabili. Controlul fiscal se transformă în japcă la umbra statului de drept. Să o tăiem cu tăiem cu toții în offshore, zic!
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 13 (1212) – 26 septembrie-9 octombrie 2016
