Fatăăăă! M-am luat cu alte alea și-am uitat că a început luna Februarie. Ba chiar a început de mult și eu n-am pe nimeni să-mi ia cadou duminică. Cum ce-i duminica? Ziua lui Cupidon, Sărbătoarea inimioarelor, Răvășitul urșilor de pluș, nici eu nu mai știu, dar clar e ceva cu primit chestii moca fără să faci nimic în schimb. Sau na, faci ce făceai oricum, doar că acum ai bonus niște trandafiri.
Dar să revenim. Cum naiba fac eu rost acum de un urs cu trandafiri în bot? Nu fată, nu urs cu două picioare și burtă de bere. Din ăla de pluș, mare cât chiria mea pe o lună, că n-am avut noroc să găsesc pe altul să mi-o plătească. M-am încurcat cu unul de revelion, dar mi-a zis că el sărbătorește doar Dragobete, când avea de gând să-mi facă o mare surpriză, să-mi gătească varză și să-mi arate viezurele. Așa baftă am, fată, să dau doar peste daci liberi. Macar de-ar purta toți cușmă, să-i pot recunoaște de la distanță.
Cred că știu ce fac. Mă duc sâmbătă pe 13 la o petrecere ironică anti Valentine’s Day, unde s-o ard supărată de cum ne-au colonizat americanii, cu apa lor caldă și pastă de dinți cu tot. Prind un fraier amețit de băutură și-i zic că ar trebui să iubim în fiecare zi, nu doar când ne comandă magazinele și promoțiile online. Apoi îl duc la mine acasă, îl adorm cu ceai de tei, și când se trezește pe 14, pun boticul ăla al meu, de am luat 134 de like-uri cu el și-i zic: “Iubi, uite, toate prietenele mele au primit urs și trandafiri, nu-mi iei și tu măcar un telefon ca să le arăt cine și-a găsit dragostea adevărată?”.
