În bancuri, Bulă o punea pe mă-sa mare în geam ca să-i ia pensia. În realitatea imediată, PMP şi-a pus intelectualii în vitrină ca să mai ia nişte voturi. Destui muşterii au pus botul şi votul pentru ei, crezând că au de-a face, în sfârşit, cu un partid „altfel”. Dar speranţele lor s-au spulberat brusc, când doamna Udrea a tras obloanele, a aruncat manechinele la gunoi şi a scris, mare, pe uşa partidului: „Primim marfă. Exclus intelectuali”.
Atunci, mulţi şi-au dat seama că Albă ca Zăpada e, de fapt, mai rea ca maştera, că Baconschi, Funeriu, Papahagi et co sunt nişte pitici şi că mărul partidului e otrăvit. Crescută în umbra lui Traian Băsescu, blonda de la Drept a învăţat ceva de la el: că intelectualii sunt foarte buni în campanie, când e de bonton să spui că-l citeşti pe Cărtărescu, dar total inutili după. La o adică, cine are nevoie de intelectuali? Credeţi că vorbele de duh ale lui Papahagi aduc mai mulţi votanţi decât puii grill ai ţuţărului lui Nuţi, durduliul ăla de Florin Popescu? Aduce curajul lui Funeriu mai multe voturi decât găleţile lui Marin Anton?
E mai de preţ cultura de teolog a lui Baconschi decât cultura de fasole (iahnie sau ciorbă, după gust) cu care Pinalti îşi răsfaţă alegătorii? Şi atunci cum să n-o crezi pe Nuţi, când zice că PMP nu e partidul celor cu doctorate la Sorbona? Normal că nu e, fiindcă e, mai curând, Partidul Micilor Populari, cu muştar şi chiflă alături.
Acum, la orizont se întrevede spectrul cumplit ca PSD să câştige şi prezidenţialele şi să transforme Româna într-o ţară căpşunieră (că banane nu cresc la noi). Ce face un om de dreapta, într-o atare situaţie? Lasă orgoliile mărunte, trece peste duşmănii şi susţine un unic candidat, chiar dacă, în sinea lui se gândeşte că şi el ar fi fost grozav la Cotroceni. A tras pe dreapta MRU, a tras pe dreapta Predoiu, a tras pe dreapta până şi Crin, bolnavul de putere care-şi făcuse cărţi de vizită cu „preşedinte interimar”. Toţi au tras pe dreapta, numai doamna Nuţi nu, de zici că e înclinată să tragă spre şi pentru stânga.
Dar mai ştii că n-o fi chiar aşa? Mai ştii că, în toată povestea asta, Nuţi n-o fi vreun cal troian sau, mă rog, având în vedere că e o Doamnă, vreo iapă traiană, menită să aducă dezbinarea dreptei ca să înlesnească intrarea lui Ponta în palatul Cotroceni? Având în vedere prieteşugul de afaceri care o leagă, de ani de zile, de Victor-Viorel, n-ar fi de mirare ca rolul doamnei Nuţi tocmai ăsta să fie: nu neapărat să convingă lumea să voteze cu PMP, da’ măcar să-i scârbească pe cât mai mulţi alegători de dreapta, ca să nu vină deloc la vot.
Dacă PSD mai are ideea, aşa cum se aude, de a lansa în cursă şi un „iepure” pentru Ponta – fie el George Maior, Mircea Diaconu sau altul – n-ar fi deloc exclus să asistăm la repetarea poveştii din 2000. Atunci, deşi dreapta avea mulţi candidaţi valoroşi, niciunul n-a trecut de primul tur şi românii au fost nevoiţi să aleagă în turul doi între Iliescu şi Vadim. Acum n-ar fi de mirare să avem de ales între Ponta şi Diaconu.
De ce toate astea? Pentru că România se află, de un secol, sub blestemul Elenelor: după Duduia lui Carol a venit Tovaraşa lui Ceauşescu şi acum, fiindcă n-am învăţat din lecţiile istoriei, iat-o şi pe Doamna lui Băsescu, în toată splendoarea bretonului ei platinat, zbierând, cum ar fi zbierat Leana lu’ Ceaşcă: „’r-aţi ai dreaq de telectuali cu Sorbonilii voastre!”.
Exclusiv online
