Obişnuiţi să sufle şi-n iaurtul altora după ce s-au fript cu ciorba lor, americanii au revenit la un vechi, dar bun obicei: întâi bat şi apoi întreabă. Aşa l-au snopit trei americani în bătaie pe un marocan, în trenul de Paris, şi bine i-au făcut, că altfel acum deplângeam zecile de morţi dintr-un nou atentat terorist. Ca de obicei, panseluţele şi mironosiţele din serviciile secrete europene au ştiut că arăbetele s-a plimbat, în ultimii ani, prin Siria, pe la Statul Islamic, ca vodă prin lobodă, dar nu l-au tras pe dreapta. Păi, ce voiaţi, să încalce dreptul teroristului la libera circulaţie?
În schimb, ne asigură ele, îl supravegheau “atent” pe ciuhap. Atât de atent încât a trebuit să vină băieţii ăia de peste ocean, să-l placheze ca la rugby şi să-l rupă în bătaie. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu erau americani în trenul ăla, şi erau doar alte naţii? Francezii ar fi ridicat, probabil mâinile, ţipând ca nişte demoazele că ei se predau, ca să nu încalce tradiţia străbună, în vreme ce olandezii ar fi ridicat privirile înceţoşate şi-ar fi zis: “Ia uite, bă, terorişti! Iar mi-a dat dealerul marijuana la mâna a doua, de am aşa halucinaţii nasoale”. Cum naiba ca, dintr-un tren plin de francezi, singurii care au avut curaj să se ia la trântă cu islamistul să fie doar trei americani şi un britanic?
A, era să uit, a fost rănit totuşi şi un francez: un actoraş de mâna a şaptea, care probabil s-a zgâriat la degetul mic de la mâna dreaptă pe când trăgea semnalul de alarmă, să vină naşul şi să-l dea jos pe arăbete, că sigur n-avea belet. Singura şansă, pentru pasageri, ar fi fost ca prin tren să fie şi nişte compatrihoţi d-ai noştri, că ăştia sigur îi ciordeau Kalaşnikovul teroristului direct în budă şi-l şi vindeau, până la prima, la fiare vechi, să mănâncă şi gura lor.
Bine, se poate obiecta că nici marocanul n-a fost cel mai straşnic terorist, de vreme ce, prins de americani, bâzâia ca un ţânc să i se dea arma înapoi, c-o are pe inventar şi-i taie ai lui căpăţâna dacă o pierde sau o strică. E clar că individul fie nu absolvise cursurile înaltei şcoli de terorism a ISIS, fie făcuse vreun “Spiru Haret” de-al lor, ceva, să aibă patalama la mână, şi ajunsese în Europa cu pile.
Dar nu asta-i partea cu adevărat nasoală. Partea cu adevărat nasoală e că, pe când arăbetele era stâlcit în pumni de americani, alte mii de arăbeţi alergau ca iepurii prin Macedonia, trecând graniţa în masă şi ignorând focurile de armă trase – în sus, bineînţeles – de grăniceri. Ce-o să se întâmple cu atleţii ăştia de ocazie, nu-i greu de ghicit: o să ajungă în Franţa, Anglia, Spania şi alte ţări unde rubedeniile lor deja trăiesc boiereşte, numai din alocaţii, o să se aciuiască pe lângă vreo moschee şi o să vrea şi ei, mai devreme sa mai târziu, să ia un Kalaşnikov şi vreo nouă încărcătoare, cum avea marocanul, şi să omoare creştini, la întâmplare, prin trenuri.
Spre deosebire de americani, coana Ioropa n-a priceput nimic din atentatele de la gările din Spania, de la metroul din Londra şi de la redacţia Charlie Hebdo. Circulă ciuhapii cu kalaşnikovul la subraţ prin trenurile europene şi nu-i deranjează nimeni. Mă mir cum de nu le-a venit ideea să-şi facă rost şi de-o bombă atomică, fiindcă şi cu aia puteau intra în tren: “Ce aveţi în pachet?” “O bombă atomică” “A, o bombă atomică, poftiţi în vagoane, dar vă rog să nu o puneţi pe coridor, să nu deranjeze ceilalţi pasageri”.
Râdem noi, râdem, dar nu prea e de râs. Americanii nu-s de izvor, să ne scape şi de kaizer, şi de Hitler, şi de Brejnev, şi de islamişti. Chiar dacă s-ar da câte un american la un tren, s-ajungă la toată lumea, tot nu cred că ne-ar ajunge. Trebuie să ne mai americanizăm şi noi, când vedem un terorist să-i dăm direct la pifometru, în loc să sunăm la 112 şi să-l aşteptăm pe Domnul Calafat, că e tot sirian, să ne scape de el. Pe când noi, ce facem? Le facem ciuhapilor moschee în buricul Bucureştilor, ca să-i plătim nota de plată lui Ponta, că l-a mâncat în cur să se opereze la turci. Ascultaţi ce vă spun: îi dispreţuim noi acum pe ţigani, nu-i suferim, ne enervăm când auzim peste tot Vijelie şi Guţă gâjâind manele de jale, dar peste nu mulţi ani o să-i regretăm. Fiindcă după ţigani, o să ne invadeze arăbeţii şi ăştia n-o să ne hăulească manele în boxe, ci o să ne cânte direct la mitralieră, numai hituri mortale.
