Pentru că tot sunt la modă pe internetul patriei dacismul fără dovezi şi antisemitismul fără evrei, iată că primim ştiri despre încă o întâietate dacică: tratamentele balneare. Suntem asiguraţi că proprietăţile curative ale apelor și nămolului de la Sovata erau cunoscute de strămoşii noştri daci. Întrucât autorul nu vine şi cu ceva probe, l-am consultat noi pe colaboratorul dacolog Cotizo Popescu, domnia sa confirmând adevărul indubitabil al informaţiei. Dl prof. dr. a scris de mult timp o lucrare pe tema în cauză şi a fost amabil s-o sintetizeze pentru Academia Caţavencu:
La Sovata s-a ridicat, în timpul domniei lui Decebal, cel mai important complex de tratament balnear din Europa şi care umilea orice saună romană de lux, inclusiv a Împăratului Traian. Vestea acestei realizări măreţe a ajuns, bineînţeles, şi la urechile căpeteniei de la Roma. Traian era un aprig amator al procedurilor balneare administrate de tineri specializaţi; zvonurile despre îndemânarea asistenţilor daci de la Sovata l-au determinat pe Împărat să vină pentru prima dată în Dacia, fără armată şi cu recomandare pentru o cură specifică. Din păcate, s-a dovedit că Traian înţelesese greşit informaţiile despre dexterităţile asistenţilor daci, aceştia refuzând toate propunerile pacientului care nu intrau în nomenclatorul procedural normal. De aici s-ar fi tras furia cu care clientul nemulţumit Traian a năvălit ulterior peste Dacia, complexul de la Sovata fiind una dintre ţintele primordiale şi ras de pe faţa pământului dacoget.
După acest scurt istoric, dl Popescu ne reproduce şi o listă a procedeelor fizioterapeutice practicate de străbuni în stabilimentul mureșean. Prilej să constatăm din nou o prioritate de care istoria noastră a fost jefuită prin demersuri oculte:
1. Împachetări cu nămol, parafină, sare şi lipitori. Erau procedurile preferate ale clienţilor daci – ei umblând oricum mai tot timpul împachetaţi, prin tratamentul aproape continuu cu extract fermentat de struguri. Din păcate, urmaşii actuali se rezumă la tratamentul individual şi colectiv cu respectivul extract, neglijând în masă împachetările balneare.
2. Băi de plante. Combinaţia dintre apa salină şi plantele medicinale culese de daci dădeau rezultate mai mult decât spectaculoase şi care azi ar fi aprobate cu entuziasm de Olivia Steer. Dacii le practicau însă cu oarecare reţinere, din cauza efectelor secundare: o astfel de baie anula repede împachetarea menţionată la primul punct şi datorată recoltelor bogate.
3. Elongaţii. Mahmureala urmând împachetării era combătută cu succes prin această procedură. Odată dacul alungit natural, după o împachetare intensivă, medicii îi aplicau şi o elongaţie suplimentară cu ajutorul unui dispozitiv dedicat. Prin asta se realiza o recuperare cât mai grabnică a organismului dac, doritor mereu să reia rapid procedura împachetării.
4. Magnetoterapie. Din munţii Daciei se procura materie pentru cei mai puternici magneţi cunoscuţi pe Terra. Industria magneţilor era de altfel unul dintre pilonii economiei naţionale, fiind încredinţată investitorilor străini cu o redevenţă de 90% şi confiscarea de către Stat a tot ce produceau firmele în cauză. Logic, magnetoterapia nu avea cum să lipsească la Sovata, fiind aplicată numai clienţilor străini sosiţi în Dacia cu proprietăţi magnetice exacerbate. După trei şedinţe procedurale nu li se mai lipea nimic de mână, nici măcar punga personală dispărută ca în Experimentul Philadelphia prin contactul cu magnetismul băştinaşilor.
5. Curenţi diadinamici. Este impropriu spus aşa, fiindcă dacii ajunseseră să utilizeze curenţii triadinamici şi chiar, în stadiu experimental, pe cei cuatrodinamici. Regretabil, studiile ştiinţifice pe subiect s-au pierdut definitiv, dl Cotizo Popescu nereuşind, în pofida muncii titanice, să reconstituie până acum aparatele dacice. Vă vom ţine la curent cu progresele cercetărilor.
6. Aerosol. Administrarea aerosolului de către specialiştii daci a fost una originală şi particularizată. Pacientul era condus pe punctul cel mai înalt al complexului balnear de unde era aruncat prin aer până la sol, fără a se folosi suliţele necesare expedierii la Zamolxes. Se aplica numai celor aflaţi în stare avansată de împachetare, şi astăzi cunoscându-se în popor efectul benefic al contactului cu solul ulterior împachetării.
7. Ultima procedură (7 reprezenta şi la daci un număr sacru) – laserul. Raza laserului era considerată sfântă în Dacia, ca dar al lui Zamolxes prin intermediul Marelui Preot Deceneus. În domeniul medical şi balnear se folosea la tratarea oricărei afecţiuni, deoarece promotorul Deceneus primise chemare la Marele Zeu înainte de a reuşi reglarea optimă a intensităţii luminii. Prin aplicarea razei de laser pe bolnav, acesta se vindeca definitiv evaporându-se către Zamolxes, acolo unde durere nu e şi întristare la fel. Tratamentul cu laser a fost suspendat la intervenţia personală a lui Decebal, fiind înregistrate numeroase plângeri ale rudelor celor vindecaţi astfel – că pacienţii nu apucau să râdă înainte de evaporare, conform tradiţiei.
