Auziți, dar până la urmă cine mitologia mea e Dragobetele ăsta? Aud în fiecare an că e sărbătoarea românească a iubirii și că pe-aceasta ar trebui să o celebrăm în februarie, nu urgia capitalistă de Sfântul Valentin, cu inimioare roz, felicitări cu inimioare roz, prezervative cu inimioare roz și tigăi de teflon cu inimioare roz (asta când nu-s inimioare roșii, bineînțeles).
Ca orice intelectual român măcinat de dorința cunoașterii, am pornit o cercetare asupra originilor acestui dubios Dragobete.
Evident, totul a început și s-a terminat cu Wikipedia, de unde am aflat că nu știm exact ce e sărbătoarea asta – etnologii, etnografii, trupele de etno-dance și etno-pop de la noi fiind oarecum confuze.
Precum Valentine’s Day, și Dragobetele ăsta, moșule, e o adiție destul de tânără la lotul de tradiții neaoș-românești. Cică ar avea în jur de 170 de ani și ar veni pe filieră slavă (unde e el tataia Dughin, să tresalte de bucurie?), fiind vorba, de fapt, de sărbătoarea religioasă „Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul” (Glavo-Obretenia în slavă), care, prin căi misterioase ce probabil au inclus niște țărani beți cracă și un cerc de babe puse pe bârfe gogonate, a ajuns o celebrare a îndrăgostirii mioritice.
Să-mi spuneți și mie ce înseamnă asta. Cum se iubește românește? Mă gândesc că dacă Ziua Îndrăgostiților e asociată cu SUA, de Valentine’s Day iubești americănește. Adică te tunzi americănește, îți scoți femeia la McDonalds, apoi te uiți la filme siropoase americane, ca într-un final să faci dragoste folosind cuvinte porcoase englezești. De Dragobete, îți scoți iubita la un mititel cu muștar, seara vizionezi filme românești, spargi semințe, ca apoi să te iubești românește. Îți ungi partenera cu sos barbecue și îți bagi sarmale pe gât în timp ce asculți „Hai, hai cu trăsioara” de Liviu Vasilică. Iar în caz că ai probleme cu erecția asculți „Deșteaptă-te române!”?
Astea fiind spuse, nu sunt 100% convins că am înțeles sintagma asta. Adică, în restul anului iubim altfel? Cum e să iubești nemțește? Stai cu iubita în pat și vorbești despre holșuruburi, obertainere, bormașini și tot felul de scule? Când ai erecțite, strigi Sieg Heil? Te gândești la Angela Merkel? Te dai bătut când ejaculezi precoce, adică iubești franțuzește? Dar țigănește cum se iubește? Îi furi iubitei orgasmul? Îți tatuezi o siglă de BMW pe penis? Dacă vrei să iubești în stil japonez, îți faci rost de tentacule? Dacă stai în ploaie, beat muci și te masturbezi se pune că ai iubit englezește? Când iubești italienește e musai să faci cunilingus la pizza? Să presupunem că-mi botez ustensila Suleyman Magnificul, asta înseamnă că iubesc turcește sau e de rahat? Atunci când fac sex, iar nevasta e la câțiva metri în spate, pot s-o păcălesc și să-i spun că, de fapt, iubeam arăbește?
In fine, multe nu ar mai fi de spus pe subiect. Însă, cred eu, ar trebui să dăm și cuvântul oror politicienilor băștinoși, acești legitimi vremelnici ai poporului român. Să aflăm și noi cum stau ei, în mod normal, cu Dragobetele. Iar ca să vedeți că am dreptate în cele de mai sus, iată mai jos și ce-au răspuns aleșii noștri sociologilor Academiei Cațavencu, la vremea la care au fost întrebați cum vine treaba cu ”iubitul românește”:
Klaus Iohannis: ”Nu sărbătoresc nici Valentine’s Day și nici Dragobetele, că sfinții ăștia, din câte știu, nu apar în calendarul evanghelic, iar eu sunt un om foarte credincios. Și, în altă ordine de idei, zilele astea sunt doar un prilej de cheltuieli inutile – mergi în mall cu prietena, logodnica sau soția și spargi o mulțime de bani pe nimicuri. Ei, banii ăia am preferat să-i economisesc și uite așa cu banii ăia mi-am făcut șase case, iar îndrăgostiții s-au ales cu diabet, de la atâtea bomboane de ciocolată. Ghinion!”.
Traian Băsescu: ”Hai, mă, găozarilor, credeați că o să-mi răsuciți cuțitul în rană? Păi mi-a ajuns cât am plâns în pernă de Dragobete acum 6 ani, că au fost primele dăți când n-am avut-o aproape pe Valentina mea, Nuți… Acum gata! Are și plânsul rostul lui, e bine să plângi pentru dragă Stolo, pentru să-ți fie rușine Dinu Patriciu, dar nu așa, de orice sărbătoare să te apuci să bocești”.
Victor Ponta: Cum să nu sărbătoresc? Sărbătoresc orice, chef să iasă și Ghiță să plătească! De Dragobete, io, unul, obișnuiesc să îmi aduc aminte că sunt mândru că sunt român și o să merg la Veneția de Jos, județul Brașov, unde o să particip la tradițiile populare de acolo. De asemenea, o să-i cer lui Ciolacu și Gabrielei Firea să nu mai țeasă intrigi din alea cu mine așteptând cu mâna întinsă pe la pesedeu, da? Că cică nu-i bine să țeși sau să coși de zilele astea în care tot poporul își sărbătorește amorul, că pe urmă plângi tot a anul pe la DNA”.
Ion Iliescu: ”Măi, dragă, în calitatea mea de liber-cugetător nu cred în prostioare din astea gen Dragobetele, iubește românește, etc etc. Sunt niște superstiții stupide, pe care consumismul capitalist le promovează ca să scoată profit. Condamn deci cu toată fermitatea asemenea manifestări obscurantiste și, chiar dacă suntem, ideologic, pe poziții diferite, mă declar de acord cu tovarășul Patriarh Daniel că astfel de sărbători neortodoxe, păgâne, n-ar trebui ținute. N-aș fi de acord cu el, dar mi-a promis că-mi depune și mie moaștele în Catedrală, când o fi gata”.
Călin Popescu-Tăriceanu: ”Da, dragă, sigur că iubesc Dragobetele! Eu îl sărbătoresc de când eram manechin la APACA, iar acest obicei nu m-a părăsit nici acum, după atâția ani în care am fost manechin prin diversele camere parlamentare și formule guvernamentale. Ce-i drept, îl sărbătoresc în fiecare an cu altă nevastă, dar asta-i altă poveste. Nu-s eu de vină că femeile astea îmbătrânesc ceva de speriat și nu poți să le mai iubești și după un an de relație, nu?”.
