Recent am trăit „imposibilul” la un semafor din București, fiind pe punctul să ratez verdele pentru că cei câțiva bicicliști din fața mea plecau greu de pe loc. Cum n-am învățat încă să dau flash-uri cu lanterna și claxonul metalic n-are autoritate în fața babelor lente, darămite în fața altor bicicliști, am zis „lasă de la mine, mai stau o tură”. Măcar s-ajungem noi ca-n China.
…
Săptămâna trecută, mai exact joi dimineață la ora 8, în cadrul campaniei „Business pe bicicletă”, s-au prezentat la Monumentul Crucea Secolului aproximativ 50-70 de bicicliști, îmbrăcați cât mai office, cu intenția de a le arăta șoferilor prinși în trafic faptul că pot ajunge la birou și pe două roți, și alea propulsate de mușchi nu motor. Din ce am văzut de pe șa, șoferii n-au fost prea încântați de campanie. Practic s-au impresionat între ei cei care pedalează de ceva timp. Din păcate nu pot să-i condamn pe dependenții de automobile pentru că adevărul e undeva la mijloc: nu poți bloca un bulevard/o bandă, la oră de vârf, să-mi arăți ce lejer mergi tu pe bicicletă. În toiul „rush-hour”-ului bicicliștii le arată șoferilor cât de bine și eco e să mergi cu 20 km/h pe un bulevard gol. Vrei să-mi arăți beneficiile ciclismului urban? Fă slalom printre mașini și scoate limba la șoferii care rămân în urma ta. Cât de prost îl crezi pe ăla din BMW? „Uite dragă, dacă de mâine mergem la muncă pe bicicletă o să fie o patrulă de Poliție mereu după noi, și avem şi o bandă întreagă la dispoziţie!”.
Îmi doresc un viitor marș al bicicliștilor, îmbrăcați office, în izmene sau borați, cu oameni ce se strecoară frenetic printre mașinile din trafic, fără echipaj de poliție care să-i asiste și fără cuvinte mari de genul „am demonstrat că se poate”. N-ați demonstrat nimic decât faptul că nu vă afectează prea mult cămașa transpirată, nu muriți de la gazele de eșapament primite în nas și șefii voștri nu sunt atât de răi încât să înțeleagă faptul că ați întârziat la muncă din cauza unei pene de cauciuc pe care nu aveați cum/unde să o peticiți.
