A dat simțul civic într-un mic grup de români. S-au trezit de cu dimineață cu o puternică poftă de muncă voluntară dezorganizată (adică-n afara vreunui ONG ori mișcări globale) și-au plecat cu un autocar închiriat spre cabinele de taxare de la Cernavodă. Scopul? Curățarea cutiilor care-ți facilitează trecerea mai departe spre litoral. De ce? C-așa a avut o revelație-n somn Dorin de la și și-a spus, probabil „așa nu se mai poate. Vreau să plătesc taxe, dar s-o fac undeva unde-i curat și frumos, iar la Cernavodă-i mâzgă pe geamuri de nu se poate. Să le dăm o racletă de ajutor”. Și-au plecat din București spre locul faptei.
Nu-i ușor să ai simț civic în România. General vorbind, e chiar nesupunere civică să te apuci tu să strângi gunoaie, mai ales în ograda vecină. Ce-ți pasă ție? Ajunși la Cernavodă, au tras autocarul pe dreapta înainte de bariere și-au coborât în stil comando, cu raclete și soluție de geamuri, atacând prima cabină de taxare. Moment în care s-a dezlănțuit iadul pe autostradă. Și-a pus repede pe ea o vestă fosforescentă și-a ieșit din cabină. „Ce faceți aici!? Alo?! N-aveți voie! Plecați!”, urla în timp ce gesticula nervos cu mâinile. „Facem curat. Atâta tot. Nimic mai mult..”. „N-aveți voie. Plecați”, și-ncepuse a tasta nervoasă pe telefonul mobil. Grupul se împrăștie și atacă și celelalte cabine. Puținii șoferi care trec prin zonă își dau seama de inițiativă și salută amuzați. E și munca voluntară o formă de amuzament. „DANEE! DANEE! Vino repede! VINO! Sunt unii care fac curat! DANEEE!”, urlă isterică-n telefon doamna de mai sus. E schimonosită de urlete și pare la limita unui atac cerebral. Îl tot cheamă pe Dan, care, dacă n-a surzit până acum, trebuie să vină urgent să-i bată/aresteze/omoare/vadă pe nebunii care-i strică ei feng shuiul curățând niște geamuri. Vin și doi paznici de noapte și se uită timizi la grup. Ar vrea să facă ceva, dar, precum orice paznic de gheretă, nu vrea/n-are chef/n-are autoritate. Grupul continuă să curețe. Mâzga se duce și Dan nu mai vine. Se urcă-n autocar, plătesc taxa spre litoral (că nu poți întoarce pe linie continuă) și-și repetă amuzați povestea cu „Dan” și cât de greu e să faci curat în țara asta când îngălații te opresc.
Fac sensul giratoriu și se întorc, iar la bariere sunt deja două echipaje de poliție și aceeași isterică ce gesticulează nervos: „Ei sunt. În autocarul ăla! Opriiiiți!”. Plătesc taxa de trecere, iar mașinile de poliție se postează în față. Blocați ca-n filmele cu voluntarii și vardiștii. Oare-i Dan printre ei? Nu se remarcă vreunul cu sânge la urechi. Dorian explică situația și-i face să-nțeleagă că-i o nebunie de grup, un pariu pierdut cu jegul, un semnal de alarmă, o aroganță, un exemplu, o „ceva de făcut în timpul liber”. Și polițiștii înțeleg, dar nu prea. Pot să-i amendeze pe anarhiști pentru că au stat pe spațiu nepietonal. Ori că aveau gleturile neomologate. Că soluția de geamuri era prea rece ori că băieții erau nebărbieriți. Dar n-au făcut-o pen’ că și-au dat seama de penibilul faptului. Ori Dan era printre ei și-a vrut să nu-i dea satisfacție urlătoarei. E greu să faci curat, mai ales dezorganizat.
Așa-i Dorin și gașca lui. Se adună neanunțați, fără tam-tam pe Facebook, și caută să schimbe ceva ce nu-ți trece prin minte. Zilele următoare vor ataca funcționarele publice sictirite, cu fond de ten și ruj, și le vor face un zâmbet mare pe fețele sictirite de propria lor existență.
Exclusiv online.
