Capitalismul a învins. Aș spune mai curând că "ne-a învins". E important de avut în vedere că acest articol este scris de un capitalist. Unul capabil să privească în ideile proprii și să schimbe unghiul subiectiv. Nu cred în obiectivitate. Dacă omul ar fi fost făcut să fie obiectiv, juriile ar fi fost formate dintr-o singură persoană. Creșterea și dezvoltarea ne îndreaptă către o ideologie sau alta, fie că-i punem etichete sau nu, fie că facem sau nu diferența între tribordul și babordul politicii.
Un sărman care crește într-un cartier de bogați, va fi foarte probabil înclinat spre socialism. Un băiat de bani gata pe care l-a trimis tac-su la voluntariat apoi l-a pus moț pe companie, va fi foarte probabil capitalist și convins că se află unde se află datorită eforturilor depuse. Ambele specii vor fi la poli opuși. Mentalitatea din spatele capitalismului are la bază o gloată de parveniți ambițioși, cea din spatele socialismului are la bază o ceată de nedreptățiți "ai sorții". Primii nu vor egalitate și trag pe meritocrație (ei, vezi doamne, merită) fiindcă egalitatea ar însemna pierderea unor privilegii. Ceilalți vor egalitate fiindcă ar vrea și ei niște privilegii. Oricum ar fi, cam orice om merită o viață decentă pentru simplul fapt că s-a născut. Nu avem ce dezbate aici. Poate exagerez, având în vedere contextele expuse anterior, aș zice că cei mai crunți dintre capitaliști au provenit din pătura nedreptățiților. Un exemplu foarte pertinent al mentalității capitaliste care a dus SUA pe culmi în 70, e discursul despre lăcomie al lui Gekko (Michael Douglas) din filmul "Wall Street" (1987):
"Ideea este, doamnelor și domnilor, că lăcomia – în lipsa unui cuvânt mai potrivit – e bună. Lăcomia e dreaptă. Lăcomia e bună."
Discursul e mai lung puțin, vă invit să-l căutați sau eventual să (re)vedeți filmul. Capitalismul a învins fiindcă n-a ignorat lăcomia umană, o mare greșeală a lui Marx care spunea "De la fiecare după capacități, fiecăruia după necesități". Ce e interesant e că noua generație numită Millenials, cei care n-au trăit în lipsurile războaielor, sunt astfel capabili să vadă alte detalii și să observe efectele lăcomiei părinților. Se observă în lumea vestică o înclinație spre socialism, chiar dacă e pe alte criterii decât cele bolșevice sau chiar cele ale revoluției franceze.
Forțez nota și spun că văd în capitalismul de până în anii 2000, o dictatură a burgheziei. Donald Trump este simbolul capitalismului acerb, scrie pe el mare "Greed is good" și are acel aer al sărmanului ajuns care se crede merituos. Măcar SOV a avut, să-i spunem, decența de a spune "Am fost mai inteligent și mai flămând decât alții".
Pot lungi dezbaterea asta zile întregi, ideea e alta. Lăcomia e o realitate. Nu-i nici bună, nici rea. Prin definiția ei nu are limite. Indiferent de înclinația noastră politică, e clar că n-o putem elimina, dar putem înlocui acea lăcomie materială cu alt soi de lăcomie. La urma urmei și dragostea și potolul trec prin stomac.
