Spre finalul , am în sfârșit curaj să scriu despre mâncarea de aici. Încă de când am ajuns, vreau să țip că, nu e așa nesănătoasă pe cât credeam. Ba chiar că, în restaurantele românești primești mai multă grăsime în farfurie decât în fast food-urile americane. Și totuși am văzut atâția români întorși grași, din America, încât a trebuit să aștept până la ultima cântărire să mă pronunț. Nu m-am îngrășat deloc.
În ultimele patru luni am mâncat aproape exclusiv în fast food-urile lor. Ca un gurmand al bucătăriei urbane, mă declar profund impresionat. Americanii au mai multe lanțuri de fast food-uri decât au bucovinenii modele de ouă încondeiate. Într-adevăr sunt mai mulți grași pe stradă decât sunt babe violate în Vaslui. Dar în America, orice diformitate fizică este social acceptată. În afară de doctori, nimic nu îi oprește pe oameni să se îndoape de nefericire. Sunt convins că și vasluienii ar viola mai mult dacă Andreea Esca nu i-ar face apoi de rușine la televizor.
Umflăciunea unor americani nu are legătură cu calitatea mâncării. Băile de ulei ale gustărilor, sunt la fel de împământenite aici ca la noi. Vita în sânge este păcatul lor tradițional, dar caloric este la fel de dăunătoare ca și cârnații noștri de porc rumeniți până aproape de ardere. Ei ne iau însă fața, prin diversitatea mâncărurilor.
Și prin România imigranții și-au tot deschis restaurante cu spcificul țării lor de baștină. Dar imigranții noștri sunt puțini, iar să mănânci sushi, fructe de mare sau humus, la noi, trebuie să lași la restaurant jumătate din chiria pe o lună. Aici imigranții sunt din abundență, sushi-ul este pe toate drumurile. Poți trăi exclusiv cu un regim de fructe de mare, fără să depășești bugetul pe care îl aloci la o shaormerie.
În mare, și aici și acolo ține de personalitatea ta să-ți menții corpul în limitele greutății omului, trecute în enciclopedie. Doar că aici, chiar îți poți distra mai mult papilele gustative făcând-o.
