La auzul veștii că fata zdrobită de pumni de un interlop, în stațiunea Straja, ar vrea să-și retragă plângerea, s-a umplut iar Internetul de interlopi. Domni viguroși, care în viața lor n-au dat o palmă unei muște, s-au declarat plini de indignare față de ”lașitatea” tinerei, făcând-o cu ou și cu oțet și concluzionând, in corpore, că și-a meritat bătaia, ba încă pitecantropul Palesică a fost băiat de băiat, că, dacă erau ei, ar fi făcut-o mochetă-n bar, la cât e de proastă. Evident, toți acești domni viguroși trăiesc la cel puțin 500 km distanță de Palesică, iar atunci când văd, în general, un interlop pe stradă se fac mici și se feresc să iasă în evidență, nu care cumva să-și descarce ăla steroizii pe ei.
Curajoșii de desktop, de acest gen, sunt o specie care nici măcar nu trebuie băgată în seamă. Ei sunt ca uriașul ăla din mitologie, căruia, dacă-i tăiai împământarea, îi piereau și puterile: dacă le tai netul, le piere și curajul. Dar o specie nouă este notarul trompetist. Cum ar fi să mergi la notar, ca să închei niște acte, și ăla să se apuce să se confeseze pe Internet cum ai venit tu, ce haine purtai, ce-ai vrut să faci, cum te-a dat afară pentru că nu i-a plăcut atitudinea? Știam că prin statutul lor legal, notarii trebuie să fie discreți, ca niște popi în civili, nu să se spovedească la toată lumea despre ce clienți au și ce fac clienții ăștia. Felicitări domnule notar care ați dat-o afară pe fata bătută, pe motiv că ”așa ceva calculatorul meu refuză să scrie”, dar aș vrea să rămâneți la fel de curajos și când vor călca frățiorii lui Palesică să vă întrebe de sănătate. S-ar putea, după aceea, să vă refuzați toți clienții, pe motiv că ”degetele mele nu pot scrie așa ceva” – nu de alta, dar s-ar putea să le aveți puțin prinse la portiera de la merțanul cocalarului.
Dar asta e altă căciulă, ca să zic așa. Ce ne interesează e de ce se ajunge în asemenea situații. Că fata e tentată să-și retragă plângerea e de înțeles: oraș mic, mese puține, cocalari mulți, nu știi niciodată de unde vine un bolid cu 100 la oră și-ți face părinții bucăți, nu știi niciodată cum de ți-a luat foc acoperișul sau cine ți-a scris pe mașină cu cheia franceză mesaje de Dragobete. Toate astea internauții curajoși și notarii orgolioși ar trebui să le înțeleagă. Ce nu e de înțeles este de ce legea prevede posibilitatea retragerii plângerii. Adică dacă fata își retrage plângerea pumnii ăia primiți în cap dispar și de pe filmare? Mai ziceam să nu fi avut dovezi, să-l fi acuzat pe Palesică de lovire, iar ăla, sărăcuțul, să nu-i fi făcut nimic, să fi stat la masa lui bând suc de roșii, nevinovat ca o zambilică. Dar așa? Când există filmarea pe care se vede clar că bruta dă în ea ca-n sacul de box, cum să mai poată fi vorba de retragerea plângerii? Sau fata trebuia să moară, din pumnii individului, ca acesta să fie pedepsit, pentru că nu mai avea cine să-și retragă plângerea?
Așadar, nu frica oamenilor de rând e de vină pentru că interlopii își fac de cap, ci pasivitatea legii. O lege indulgentă, făcută parcă anume să-i scape pe vinovați, dar care e intransigentă când e vorba de nevinovați – vezi cazul Țundrea. Dacă în lege s-ar fi spus clar că pedeapsa pentru lovire e pușcăria la greu și că pe judecător trebuie să-l doară la bașcheți dacă victima își retrage sau nu plângerea, alta era situația. Pe când acum, fata își retrage plângerea, Palesică își lasă păr lung, să arate ca un hippiot inocent, avocatul stoarce lacrimi sălii, arătând ce copilărie nefericită a avut interlopul lui, iar judecătoarea, care are și ea părinți, acoperiș inflamabil și mașină cu vopsea metalizată, se lasă impresionată și-l eliberează pe bătăuș.
Până când legislația nu va fi schimbată și chestia cu ”retragerea plângerii” nu va dispărea total din vocabularul juridic, indiferent că vorbim de codul civil sau de cel penal, nimic nu se va schimba. Și legea nu va fi făcută, în baruri și pe stradă, de magistrați, ci de gorile în rut ca sus-numitul Palesică, transformând România în platoul ideal de filmare pentru următoarea serie din ”Planeta Maimuțelor”.
