Anticipând parcă apariţia afişelor electorale cu candidaţi de meserie auto sau alte pramatii de genul ăsta, românii au născocit, cu mii de ani în urmă (când încă mai ştiau să scrie şi să citească), o vorbă de duh: „Numele proştilor pe toate gardurile”. Din păcate, oricât de genial a fost poporul născut din iubirea sinceră între Traian şi Decebal, el n-a putut să genereze şi o altă vorbă de duh, care astăzi se dovedeşte adecvată: „Mutrele blondelor pe toate tricourile”.
M-am uitat la imaginile transmise de la Şcoala de Vară a tineretului pemepist şi am crezut că nu văd bine: toţi tinerii de acolo aveau tricouri albe, de pe care Elena Udrea îşi afişa bretonul platinat. Până acum, candidaţii la preşedinţie au fost ridicaţi în slăvi în cele mai diverse chipuri: se spunea că soarele răsare imediat ce Iliescu apare (rugaţi-vă să nu fie şi reciproca valabilă, fiindcă soarele mai are de trăit vreo 5 miliarde de ani). Constantinescu a fost comparat cu Alexandru Ioan Cuza, Năstase era adulat ca "Împăratul", ca "Însuşi", ca un zeu roman pasionat de amor grecesc, în carne, oase şi şunci.
Dar n-am văzut, până acum, tricouri cu moacele şi numele candidaţilor. În neţărmuritul ei egocentrism, în semn de adoraţie faţă de singura fiinţă pe care o iubeşte cu adevărat pe lumea asta (preşedinţii americani de pe dolari nu se pun!), adică faţă de ea, doamna Udrea a depăşit şi acest prag. Tricourile cu PMP n-au fost decât un preambul, ca să ne arate ce dorea, de fapt, Nuţi: tricouri cu chipul ei. Nuţica, fata modestă din Pleşcoi, a urcat toate treptele şi a ajuns la un prag pe care nici măcar Ceauşescu nu l-a păşit – păi, ce, pe atunci nu existau tricouri? Nu putea să umple rafturile goale ale magazinelor cu tricouri pe care să scrie „Savanta rulz” sau „Cârmaciu is kul”?
Acum, dacă tot a ajuns Nuţica aici, mă gândesc că n-ar strica să continue, s-o cunoască lumea mai bine. Adică a făcut tricouri cu mutra ei, şi nu face şi nişte căciuli tricotate tot de mânuţa ei, cu chipul ei, şi cu îndemnul ei: „Dacă-ţi bagi capul în mine, la iarnă o să trăieşti bine”? Ori căni, pe care să scrie „Drink me” şi farfurii, din care electoratul hăpăie fasolea electorală doar ca să vadă, pe fundul castronului, surâsul blond al damei prezidenţiale, deasupra inscripţiei incitante „Eat me!”
Ori brelocuri cu chipul Udrei şi invitaţia: „Agaţă-mă, fraiere!”. Ori brichete, cu Nuţi în costum de baie şi o invitaţie lascivă: „Vrei să ard pentru tine?” Şi, de ce nu, că tot a început şcoala, caiete studenţeşti pentru toţi intraţii la facultate fără bac, care să aibă poza Udrei deghizată în profă severă şi pe care să scrie „Deschide-mă, loază!”.
