Sastisită de sarmale, piftii, cârnaţi şi alte tradiţii pro-colesterol (nu de prepararea lor, să fim bine înţeleşi!), mi-am impus ieri un desert pe bază de cocktailuri de presă, tot nu am timp de aşa ceva: când muncim nu citim. O ştire mi-a atras rău de tot atenţia, până la a mă face să mă tăvălesc de râs, fără a mă sinchisi de cele câteva kilograme proaspăt acumulate. Cică un indian, sosit acasă de la muncă, şi-a găsit soţia în pat cu un vecin. Şi care e problema, veţi spune, bine că ceilalţi doi tocmai plecaseră! Ineditul situaţiei stă în reacţia respectivului, total atipică sexului tare. Acesta (indianul, nu sexul), în loc să-l fugărească pe intrus şi să o altoiască gospodăreşte pe poamă, s-a urcat într-un pom guava şi a refuzat să mai coboare de acolo! Şi cum s-a jurat pe tot ce are el mai sfânt, adică vaca familiei, să nu coboare până ce infidela nu-i va cere iertare, se pare că bietul Sanjay va deveni stâlpnic-martir pe stil hindus. Căci nesimţita a părăsit domiciliul multiconjugal şi s-a refugiat la cel părintesc, refuzând să-i prezinte soţiorului măcar scuze, sau să-i cânte ceva de după copacii alăturaţi, cum vedem noi că se face la Bollywood. Iar cum copacul ales nici măcar nu mai face roade, clanul e nevoit să-l alimenteze pe răzvrătit cu prăjina. Cred totuşi că pomul a fost prin asta mai înţelept decât toţi cei implicaţi, vă imaginaţi ce ar fi ieşit dacă Sanjay ar fi mâncat doar fructe pe stomacul gol! Sau, mai bine, nu vă mai gândiţi la asta. Fetelor, cred că e cazul să nu mai visăm occidentali cu maşini tunate şi carduri umflate, super-eroul nostru suferă, singur şi neînţeles, într-un arbore indian! Tot ne plac nouă mult filmele şi muzica de acolo, de ce nu ne-am îndrăgosti şi de alte personaje exotice, în afara lui Suleyman? Păi noi, dacă facem o mică greşeală cu vecinul şi ne surprinde titularul, nu mai avem nevoie de rimel o lună, două, în funcţie de cât e vecinul de solid şi îşi ia şi el partea, sau doar scuze pentru deranj. Nu ar fi frumos să avem fiecare câte un mic Sanjay, să se suie în copac de câte ori are chef de proteste? Îl lăsăm acolo până ne vine starea de cuminţenie, ba eu zic să-l şi hrănim cum putem, că tot nu ar simţi diferenţa. În timpul ăsta ne vedem de shopping şi tabinet cu vecinul, iar când i se goleşte cardul îi cerem scuze, să se dea jos şi să plece la muncă, nu să mănânce degeaba cocoţat ca maimuţoiul! Ce ziceţi, ne băgăm??
