Mult adoratele procesiuni cu oase sacre organizate de Biserică au părăsit cadrul religios şi au trecut în planul ultimativ, cel politic. În cuvântarea ţinută supuşilor liberali din Bacău, Patriarhul Crin Preaaţipitorul i-a încredinţat pe cei neaţipiţi din sală că “Ponta trebuie să ţină minte că umblă cu mine ca şi cu sfintele moaşte”. Cum stilistica antonesciană nu este la fel de accesibilă ca şi exprimarea frustă a colegului de pilotaj, ne-am gândit la câteva explicaţii apte să se plieze logic pe o asemenea afirmaţie.
1. Ponta este un Întâistătător al politicului românesc, poziţie din care oferă poporului moaşte de calitate, contrar înjurăturilor de toate cele sfinte auzite de obicei dinspre parohia Cotrocenilor. În aceste condiţii, o mumie liberală recondiţionată cu vopseluri roşii şi mereu izvorâtoare de dat la mirul băsist este, evident, singura soluţie preafericită.
2. Considerând dogmă afirmaţia de la pct.1, protocolul USL semnat în Sinodul de la Grivco impune colaborarea indestructibilă a celor doi: Ponta ca umblător apostolic pe cărările cam împleticite ale neamului, iar Antonescu pe post de fetiş aducător de noroc şi fericire electorală. Ritualul trebuie îndeplinit după canon, primul susţinând rămăşiţele pământene ale liberalismului şi al doilea îndeplinindu-şi conştiincios partea sa de procesiune – letargia întreruptă uneori de contactul cu pupături ale enoriaşilor. Mulţimile vor vedea astfel în frecatul de urna lui Crin singura soluţie pentru bucurie în viaţă, şansă la loto şi alungarea satanei hăhăitoare.
3. Într-o interpretare alternativă, am putea considera zicerea ca având un tâlc cumva invers: moaştele invocate umblă singure şi independente, precum resuscitaţii prin Noul Testament, iar partenerii se ţin folositor după ele, întru ridicarea sprijinului popular. În consecinţă, anexa numită Ponta nu trebuie să uite niciun moment că resturile PNL-ului de pe urma cărora supravieţuieşte nu sunt total îmbălsămate procentual; fiind în măsură, în cazul trădării, de a avea asupra foştilor cobeligeranţi efectul blestemului faraonic aplicat de moaştele lui Tutankhamon celor ce le-au zgândărit somnul de frumuseţe. Personal, aceasta e versiunea mea favorită, având în vedere completarea cu “noi l-am făcut pe Ponta prim-ministru”.
4. O altă variantă la care ne duce capul ar fi că, în corelaţie cu coada îmbârligată vârâtă recent între cruciaţi de luciferul-agricultor, tentaţiile frecuşurilor tovărăşeşti e tot mai săritoare în ochi; influenţa malefică prezidenţială fiind, cum ştie tot televizomanul, în stare să facă orice credincios să se lepede de icoanele venerate, fără să cerceteze, ani grei de dictatură nesuspendabilă. Şi chiar ar fi păcat să se despartă apele tocmai acum, când candela băsistă ce o ţine pe uleiul poporului se apropie de ultimele ei pâlpâiri publice. Deşi, la cât o ştim de greu de stins, nu ar fi exclusă o moaştenire numai aşa, de-a dracului!
Exclusiv online
