Dacă Simona Halep ar fi o echipă de fotbal, până acum aveam în Piața Universității zeci de mii de oameni care fie cereau să i se facă statuie, ori i-ar fi propus, că tot suntem într-un an electoral, să candideze la prezidențiale și să devină prima femeie care nu merge la Cotroceni doar ca să doarmă în cearșafuri de satin ori ca să facă teoria cubului de gheață din whiskey.
Halep n-a vrut să se facă însă echipă de fotbal și a ales tenisul. Iar pentru asta îi mulțumesc, pentru că m-a făcut din nou să mă uit, de anul trecut, și la altceva în afară de fotbal sau hochei. Într-un punct, dacă m-ar fi întrebat cineva, cred că aș fi zis că tot Pete Sampras e lider mondial.
Astăzi s-a petrecut însă ceva șocant. De multă vreme n-am mai văzut, printre milioanele de știri despre Dodel, Gigel, șaorme și fotbaliști care vomită din taxiuri, un articol normal pe un site de sport. Și nu undeva ascuns, pe lângă un link către CanCan, ci chiar printre primele. Ce s-a întâmplat de s-au aranjat astrele așa? Păi azi dimineață Simona s-a calificat, pentru prima oară în cariera ei (deh, are doar 22 de ani totuși) în sferturile de finală de la Austrialian Open. Deci la un turneu de Grand Slam. Cum ar veni, a egalat deja performanța Generației de Aur din ’94. Dacă România trecuse atunci de Argentina, Halep a bătut-o din nou pe Jelena Jankovic, fost nr. 1 mondial, după ce anul trecut a pus-o la respect de câteva ori, iar acum i-a dat, în setul decisiv, un 6-0 scurt.
Desigur, e posibil să se oprească în sferturi. Și tot desigur, într-o țară ca a noastră, Simona va avea parte de multă manțogăreală din partea presei ori a altor jucători de tenis precum Ilie Năstase. Dar în fine, nici nu știu de ce mai povestesc atât. De fapt rândurile de mai sus erau doar un prilej să-i transmit Simonei felicitările mele!
