Conform mărturiei unui preot refuzat de IPS Teodosie la repartizarea parohiei, condiția reuşitei a fost întotdeauna smerenia cu care candidații s-au prezentat în fața Superiorului. "Smerenia" fiind, în limbajul evlavios, cuvântul folosit pentru pământescul termen "şpagă". Iată, mai jos, stenogramele unora dintre discuțiile pe care anchetatorii și-au intemeiat dosarul anti-tomitan, documentele, de maximă autenticitate, fiind extrase din fișetele procurorilor de către agentul nostrum 0.074 Ortodox ca și Prelatu’.
– Să trăiți, sărutăm mâna, Înalt Prea Sfinția dumneavoastră! Sunt băiatu' acela… ştiți… cu parohia…
– Aaaa… Porfirie… pofteşte, pofteşte… ai venit la mine cum se cuvine, cu smerenie?
– Cu mare smerenie, Sfinția Voastră! Aici la Constanța sunteți ca un Tată al nostru… cum să nu te smereşti în fața Tatălui tău?!
– Frumos spus, Porfirie, întrezăresc în tine o mare speranță a Tomisului… deci? Unde-i smerenia, că te văd cu mâinile goale??
– Smerenia o port în suflet mereu… ştiți că şi tata a fost preot, Dumnezeu aibă-l în pază… de-asta aş şi vrea parohia aceea, să duc mai departe smerenia familiei…
– Dragul meu, taică-tu a fost de o smerenie rară… am plâns când a fost chemat timpuriu la Domnul… apăi el nu te-a instruit niciodată cum se smereşte un adevărat preot ortodox?
– Cum nu, Prea Sfinția Voastră… şi bunicul a fost preot, noi ne-am smerit din tată-n fiu…
– Fiule… să lăsăm arborele genealogic, că nu suntem la ora de darwinism… concret, ştii cam la cât se prețuieşte smerenia pentru parohia aia? Îți dau nişte indicii: e aproape centrală, cu multe suflete şi fruntaşă la încasări…
– Tata zicea că smerenia în fața Domnului este neprețuită, n-o poate plăti tot aurul de pe Pământ…
– Lasă-l pe tac-tu cu Domnul… sigur că avea dreptate, dar noi vorbim despre smerenia aia mai mică, aşa, ca de la tine la Mine! Să-ți mai zic nişte indicii?
– Ascult smerit, Înalt Prea Sfinția Voastră!
– Cum să-ți explic mai bine… smerenia ta trebuie să fie una potrivită, adică la mijloc. La parohii mai lăturalnice oamenii noştri se smeresc de 5000 de ori, la alea ca parohia pe care o vrei de 10.000 de ori şi la locațiile centrale de 15.000. Priceput-ai acuşica?
– 10.000 de mătănii?! Sunt multe rău, jur pe icoană că le fac după ce încep serviciul! O sută pe zi e bine?
– Porfirie, iubitule… taică-tu era băiat deştept… mă bagi la bănuieli, că prea semeni cu dascălul lui… mătănii îmi trebuie mie de la tine?!… mă rog… poți să faci şi din astea câte vrei, să te menții în formă. Tot spune lumea că popii ortodocşi ar fi prea burtoşi. Unde or fi văzut burtă la mine, de exemplu?
– Doamne-fereşte, arătați ca un adevărat ascet! Dvs vă smeriți de 10.000 de ori?
– Habar n-ai tu cât trebuie să mă smeresc şi eu în fața superiorilor! Crezi că-i cineva de capul lui în sfânta Biserică strămoşească?! Ai?!?
– Adevărat ați grăit, sunteți o pildă pentru noi toți… deci când încep slujba la parohie?
– Când oi merge eu pe ape ca Iisus sau Preafericitul pe jos!! Hai că aşteaptă lumea la rând să se smerească, îmi pierd timpul cu tine! Vino matale când o să găseşti calea dreaptă şi credința cea adevărată! Acum du-te cu Domnul şi smereşte-te la altă masă! Ia uite, domnule, ce draci mi-a făcut rătăcitul ăsta!
