Îl poţi admira vara în autobuzele litoralului, în toată splendoarea şi autenticitatea lui mioritică. Uşor recognoscibil, după burta revărsată peste bermude, slip sau chiloţi, plus şlapii tradiţionali, purtaţi eventual cu şosete. Este Turistul Român pe litoral, specie niciodată pe cale de dispariţie; ci tot mai înfloritoare şi diversificată pe măsura conştientizării libertăţii de acţiune, neîngrădită de bun-simţ sau autorităţi.
Când reuşeşte s-o devanseze pe bătrâna contracandidată la scaunul liber, el umezeşte temeinic locul şederii cu slipul jilav în care tocmai a părăsit plaja. Uneori îi sună telefonul, prilej pentru ca toţi ceilalţi din jur să fie în temă cu ultima compoziţie de Salam. Dacă nu se scobeşte în nas, atunci compensează lipsa necesităţii respective cu scobitul între dinţi sau scărpinatul în ureche, ambele cu unghia mare de la degetul mic. Din când în când râgâie eliberator, mai ales după porumbul fiert consumat înainte de a se urca în autobuz, cu aruncatul ştiuletelui pe trotuar.
Turistul Român pe tiparul de mai sus este perfect conştient de valoarea sa invidiată de dujmani, asta văzându-se clar pe chipul mândru şi în privirea superior-flegmatică. Flegmă păstrată şi în autobuz, chiar dacă flegma fizică a părăsit-o tot pe trotuar. Nu întotdeauna – unele exemplare ale speciei, mai evoluate, scuipând uşor printre dinţi şi în mijlocul de transport în comun resturile de seminţe.
Comparativ cu, de exemplu, turistul neamţ – destul de obişnuit şi el pe litoralul românesc şi care, când se urcă în autobuz, se uită după compostor, Turistul Român se uită şi mai insistent, după controlor. Controlorul Român este şi el uşor de recunoscut, fiind întotdeauna femeie, dar pe principiul tatuian, adică de 3 X Femeie. O întâlnire neprevăzută la timp între Turistul Român şi Controlorul Român asigură un spectacol de neuitat. Turistul Român nu-i niciodată în postura de a-şi recunoaşte demersul fraudulos; ori vine din altă localitate şi n-a ştiut cum să ia bilet sau că trebuie să ia bilet, ori abia a ieşit din spital, unde a fost la o mătuşă bătrână şi aflată pe moarte, prilej numai bun pentru a rămâne lefter. Oricum, argumentele de gen sunt de mult fumate de Controlorul Român, care tocmai s-a făcut că nu observă nişte turişti mai bruneţi şi aflaţi evident în aceeaşi situaţie cu Turistul Român. Asta îi trezeşte ultimului (justificat) spiritul războinic al strămoşilor daci, angajându-se în contacte corporale amintind de sumo cu Controlorul Român.
Cel mai recent meci vizionat personal şi despre care pot depune mărturie s-a soldat cu victoria Controlorului Român, doamna respectivă înşfăcându-l pe mai pirpiriul (aprox. 110 kG) oponent de bermude, până la stadiul revelării tuturor partenerilor de călătorie a bucilor bine alimentate cu fleici şi mititei. Cum amenda în Constanţa a fost stabilită de Mazăre încă de acum mulţi ani, într-un moment de aspiraţie, la 100 de lei pe loc, Turistul Român se vede în poziţia ghinionistă de a pierde diurna de bere Noroc pe toată perioada sejurului.
Mărturisesc că, deşi nu sunt de acord cu cuantumul amenzii măzărinene, m-a uns pe suflet (alături de ceilalţi spectatori prezenţi) biruinţa Controlorului Român. Când va reuşi să fie la fel de dur şi cu cetăţenii discriminaţi pomeniţi mai devreme, o statuie a Controlorului Român în gara din Constanţa, în locul vaporului măzăresc, ar fi satisfacţia supremă. Ca să ştie şi întâmplătorii turişti nemţi martori ai unor asemenea evenimente despre ce tradiţie locală este vorba, când se încaieră două balene de sex opus în autobuz, şi să nu creadă într-un ritual de împerechere specific.
Altfel, concedii plăcute pe litoralul românesc să aveţi, atunci când nu călcaţi cu tălpile goale pe chiştoace în nisip, atenţi la fotograful cu maimuţa sau entităţile maronii plutind pe apă. Şi nu uita nici în vacanţă să fii mândru că te-a făcut ”măta” Român, panouri cu Halepa găseşti destule pe litoral!
