Nu trece zi de la Dumnezeu ca martirii din PSD să nu-și facă felurite mătănii și cruci, doar-doar or putea să împace și capra ortodoxiei învățate chiar de la Mesia Daniel și varza călită, servită cu un pui de mămăligă și niscavai bijuterii de fată măritată, în mijlocul culcușului de la DNA.
Crăpălăii socialiști par, așadar, să fi schimbat pălălaia politică de lângă Universitate, cu spițeria cochetă de pe bulevardul Kiseleff, numărul 30, împinși parcă de la spate de către gura mare a starostelui Dragnea, care propăvăduiește schimbarea la chip a Domnului. Domnului Ponta, vasăzică.
Acești luptători ologi, ce luptă întru totul pentru pogorârea Duhului Sfânt de la Cotroceni la căpătâiul călugărului bolnav închipuit Viorel, au adus la cunoștiință, zilele acestea, umili și smeriți, întregii populații, suferințele la care mult prea îndrăgita nație este expusă. Iubitori de dreptate, ori poate de junta bogătașă din care pot face parte, pacifiștii prăpădiți din PSD, au găsit ca atare să învârtă flașneta suferinței ipocrite și în ograda unor gospodari nițeluș mai împielițați, ce nu se lasă păcăliți de flerul dezinvolt afișat de pașoptiștii roșiatici.
O stranie coincidență face ca, în urma spuselor de mai sus, junele Codrin Ștefănescu să fi luat frâiele biciuștii din zestrea B1, să încalece în cotiga deținută și să salte frenetic măgăreața din platoul Sorinei Matei. Ca atare, mușteriul îngămfat și îmbătat de ifosele stăreției trandafirului despicat, a mușcat momeala și, într-o fracțiune de secundă s-a trezit cu chiloții uzi leoarcă în chiciura de sub tocul ușii B1, sub hohotele nestăvilite de râs ale concitadinilor bucureșteni.
Întâmplarea face ca, înainte de jocul coțofenei Codrin, premierul copilot să fi fost cu Steaua la palatul Cotroceni. Singur de astă dată, căci Horia Roman Patapievici n-a catadicsit să iasă în gerul de afară.
O fi oare aceasta doar o altă întâmplare norocoasă, ori atât premierul, cât și căpșunarul Ștefănescu au vrut să înlocuiască comedia lui Nae și Vasile cu flerul bolidului de cursă lungă? Nu se știe foarte sigur, întrucât proorocii și doftorii în piei întinse pe băț nu au putut să anticipeze un asemenea eveniment. Straniu, nestraniu, coincidență, necoincidență, cochet, necochet, pesedistul de rând capătă, ca și în urmă cu mai mulți ani, o adevărată alifie de agățat public și mase votante, servită cu lingurița.
Numai că, spre disperarea ospătarilor politici, personajul pesedist a înlocuit demult lingurița cu ceea ce pare a aduce cu un ditai polonicul. Iar asta, ca și multe altele, este salvată de un singur factor: cel tradițional social-democrat.
