Decizia Consiliului Naţional de Etică, organism aflat în subordinea Ministerului Educaţiei, cu privire la teza de doctorat a lui Ponta Victor este clară ca vaca: elevul îndrumat de Năstase n-a plagiat o virgulă! O asemenea decizie nu trebuie să ne mire. Ea vine din partea unui organism castrat, căruia i s-a extirpat bărbăţia chiar în clipa în care pe premier l-a apucat tremuriciul şi i-a schimbat pe vechii membri ai Consiliului cu nişte aparatciki dedicaţi trup şi suflet PSD. Un organism reclădit după chipul şi asemănarea noilor şefi perindaţi pe la vârful Ministerului: Corina Dumitrescu, doamna pasionată de înnot şi absolventă de Standford, Ioan Mang, „savantul” care a luat lucrările cercetătorilor japonezi, islandezi, congolezi şi, probabil, turkmeni şi le-a semnat cu numele lui şi ultimul, dar nu în cele din urmă, Liviu Pop, sindicalistul politruc şi agramat, perfect pentru rolul de Ghiţă Pristanda în care a fost distribuit. Şi să nu o uităm pe doamna Abramburica, zâna bună a picaţilor la bac, mamă iubitoare pentru chiulăii şi repetenţii care vor fi viitoare cadre de nădejde ale partidului.
Studiind CV-urile unora dintre noii membri ai Consiliului Naţional de Etică ne dăm seama că ei nici nu aveau cum să dea altă decizie, de vreme ce simpatiile pesediste le sunt mai mult decât evidente. E ca şi cum ai cere unor hoţi să judece un alt hoţ, prins cu mâna-n buzunarul unei cetăţence, în tramvai. Este drept că unii membri ai CNE au demisionat zilele trecute, pentru a nu fi obligaţi să dea acestei măsuri ruşinoase girul lor. Alţii au rămas, din oportunism sau convingere, preferând să-şi mânjească numele în această afacere murdară. Nimic nou sub soare: cine a făcut-o savantă pe cvasianalfabeta Elena Ceauşescu? Cine i-a proslăvit polimerii, poliperii şi alte roade ale „vastei sale minţi”? Nu tot nişte savanţi carierişti, cărora puţin le-a păsat că-şi terfelesc credibilitatea?
Decizia CNE demonstrează că această specie, a savanţilor făcuţi „pe bune”, care încurajează incompetenţa, indolenţa, furtul intelectual, în schimbul unui tain mai mult sau mai puţin consistent, nu s-a stins. Istoria s-a repetat mult mai repede decât ne-am fi aşteptat. Şi dacă Floricel Antonescu este noul Ceauşescu al naţiei, tunând şi fulgerând împotriva „agenturilor” care-şi bagă nasul nepermis de mult în „treburili interne ale Rumâniei”, Victoraş Ponta este, cu siguranţă, noua Ceauşească, soţie înţeleaptă, mamă iubitoare şi savant de renume mondial. Iar treaba cu renumele mondial chiar n-o puteţi contesta: pupilul lui Iliescu, Victor Ponta, această iadă care a sărit casa, pe când capra de Năstase sărea doar masa, este acum mai cunoscut în lume decât Râmaru sau ţăranul cu Maserati!
Rămâne ca, astăzi, profesorii Universităţii Bucureşti să mai spele din ruşinea colegilor lor de la CNE şi să constate ce a constatat o lume întreagă şi ar fi constatat, probabil, şi primitivii din Amazonia dacă le-ai fi pus foile în faţă şi le-ai fi zis că nu-s totuşi de mâncare: că lucrarea lui Ponta este bucăţică ruptă din lucrările unor specialişti în Drept. Sunt convins că aceşti universitari nu vor ceda în faţa presiunilor şi vor rosti adevărul, care le e mai prieten decât Platon. Nădăjduiesc că ei vor avea curajul de a-i spune în faţă acestui prinţişor răzgâiat care, deşi n-a ajuns încă rege, e mai trufaş ca un împărat, că este gol, cu desăvârşire gol.
Nădăjduiesc ca, înfruntând orice risc, ei să se poarte asemenea acelui poet din vechime care, după ce criticase versurile proaste ale unui tiran, fusese trimis la muncă silnică, la carierele de piatră. Readus în faţa tiranului, pentru a asculta o nouă garnitură de versuri proaste, omul a răspuns senin: „Mai bine duceţi-mă înapoi la cariere”. Aş vrea ca acesta să fie răspunsul tranşant pe care universitarii bucureşteni să-l dea impostorului Ponta, chiar şi cu riscul ca, în viitorul foarte apropiat, sub noua dictatură uselistă, singura carieră de care vor mai avea parte să fie una de piatră.
