Mare eveniment cultural la Muzeul Antipa, o îmbinare între cultură și „du-ți câinele să se ușureze într-un loc plin de însemnătate”. Ziua Zgărzilor Deschise este numele campaniei care a vrut să atragă oamenii la muzeu. Dacă ei nu sunt interesați să vadă că au strămoș comun cu maimuța, poate câinii vor să fie siguri că nu au strămoș comun cu oamenii.
Sincer, nu am ajuns la eveniment, dintr-un motiv foarte evident: cum nu pot avea grijă de animalul din mine, nu am de gând să chinuiesc o vietate într-un apartament de bloc. Nu merita, oricum, să mă stresez pentru a merge la muzeu, când orice zi cu bicicleta prin oraș este o vizită la Antipa: fosile, câini (cu și fără zgardă, închisă ori deschisă) și dovada clară că suntem neam cu Cita.
Ziua Zgărzilor Deschise e de când românul și pământul. E un eveniment la care participăm toți și ne complăcem. E o îmbinare de evenimente: Ziua-când-nimeni-nu-strânge-după-animal, împreună cu Ziua-când-nu-pun-botniță-bestiei și, nu în ultimul rând, Ziua-când-strâng-toți-câinii-comunitari-în-jurul-blocului-și-apoi-nu-mai-scap-de-ei. Poate să se flambeze orice ONG-ist și să mă acuze că nu îmi plac animalele ori posesorii lor îngălați, dar ăsta e cruntul adevăr de pe tălpi și roți. Mai nou, câinii violenți dintre blocuri sunt castrați la inițiativa mai multor Organizații Ne-Pupăm-Cu-Câinii-Pe-Gură. O măsură justă, din moment ce un câine isteric f.te, nu mușcă.
Cu fosilele și neamul de maimuțe e evident: nesimțitul care nu se dă mișcat de pe pista de biciclete în ciuda faptului că îl claxonezi de minute bune, porcul care și-a lăsat cotețul de mașină exact pe bucata ta de drum, nervosul care te trimite pe marginea carosabilului, șoferul care te claxonează și te trimite pe trotuar etc. De ce să mai merg până la Antipa, când pot să dau două ture de cartier și le văd pe toate?
