Învins la parlamentarele de anul trecut nu de „şoşonarii” care s-au înghesuit să-l voteze pe Dan Voiculescu, ci de indecişii care au preferat să stea în casă, fie şi cu riscul de a se lăsa reprezentaţi de un securist, Iulian Crăciun şi-a anunţat candidatura la postul lăsat vacant de eminenţa cenuşie a USL. Cum vede el azi lucrurile şi ce speranţe de viitor are, aflaţi în rândurile ce urmează.
Reporter: Iulian Crăciun, în decembrie, contracandidatul tău, Dan Voiculescu a luat, în colegiul din Sectorul 4, 70% din voturile exprimate. După părerea ta, care a fost motivaţia acestui triumf: fasolea cu ciolan, charisma Varanului sau alt factor?
Iulian Crăciun: După părerea mea a fost un vot negativ, lucru cu care suntem obișnuiți de 20 ani. Ce a fost îmbucurător a fost faptul că au apărut și candidați tineri și cu dorință de treabă (cel puțin în ARD am văzut asta), dar, fiind prima dată când apar asemenea oameni, ei au fost priviți cu scepticism, pe principiul „dacă faci prost, știm că nu ești în stare de nimic, dar dacă vrei să faci bine și chiar faci bine, deja devii suspect. Sigur ai ceva de ascuns, numai că nu se vede…”.
Rep: A existat vreo analiză la nivelul ARD care să încerce să explice eşecul usturător al dreptei la parlamentarele de anul trecut? Tu personal cine crezi că a fost de vină?
I.C.: Cred că au fost mai mulți factori care au dus la eșec. Lipsa de comunicare, consecventă pe parcursul perioadei în care dreapta a fost la putere, perioada de criză, când n-ai încotro, trebuie să iei măsuri nepopulare dacă nu vrei ca ţara să se prăbuşească de tot, și, nu în ultimul rând, guvernarea, pentru că se știe că atunci când ești la putere te erodezi, în vreme ce opoziția este cel mai bun detergent, scoţând, vorba reclamei, nu 99%, ci 100% din petele cunoscute și necunoscute!
Rep: Cum ţi-a schimbat implicarea în politică viaţa de zi cu zi? Îţi cere lumea autografe pe stradă sau te ia cu „Huo, băsistule vândut agenturilor străine!”?
I.C.: Oamenii, în general, mă felicită pentru exemplul dat și îmi zic să nu renunț. Asta mă încurajează să merg mai departe și să creez acea masă critică aptă să genereze o schimbare durabilă în bine.
Rep: Dan Voiculescu spune că a demisionat „pentru a se pune la dispoziţia justiţiei”. Alegătorii care l-au votat îl vor crede şi de data asta sau mai au vreo şansă să se facă bine?
I.C.: E un vechi proverb românesc: „Urciorul nu merge de multe ori la apă”… Sper să fie valabil şi acum!
Rep: După demisia lui Voiculescu ţi-ai anunţat iar candidatura la funcţia de senator. De ce nu te-au votat în decembrie cetăţenii Sectorului 4 şi te-ar vota acum? Cum îi vei convinge?
I.C.: Argumentul meu principal este consecvența. Chiar dacă nu am fost votat în decembrie în număr suficient de mare ca să intru în Senat, nu am renunțat. Toate proiectele pe care le propuneam în campanie, le-am dat mai departe colegilor care au intrat în Parlament și urmează să fie propuse. În concluzie, eu și din exteriorul Parlamentului mi-am continuat activitatea, pentru a face ceea ce am promis în campanie. Consider că este un argument puternic faptul că am fost consecvent și nu am renunțat imediat ce am văzut că nu am câștigat. Asta în vreme ce oamenii care ar alege din nou USL nu au nicio garanție că nu vor fi trădați din nou!
Rep: Există vreo strategie la nivelul partidelor de dreapta de a desemna un candidat unic – în persoana ta – sau fiecare va veni cu omul lui şi iar umflă USL potul şi votul?
I.C.: Merg de principiul „Unirea face puterea”. În concluzie, sunt încrezător că toate partidele de dreapta vor face alegerea înţeleaptă de a merge cu un singur candidat şi în acest fel îşi vor maximaliza şansele.
Rep: O eventuală victorie a dreptei într-un oraş ca Bucureştiul, devenit, în ultimul an, complet „roşu”, ar putea anticipa începutul sfârşitului pentru USL?
I.C.: Un câştig al dreptei ar fi un semn ca începem să devenim din ce în ce mai puternici şi asta ar fi un semn bun.
Rep: Pe cine crezi că vor trimite liderii Uniunii Social-Liberale să te înfrunte – pe un „greu” sau pe vreun ilustru necunoscut, precum acea învăţătoare din Caracal, fomistă a grevei sau cum se spune?
I.C.: Teoretic, USL ar trebui să trimită un candidat „imaculat”, pentru a fi total opus fostului lor candidat, Dan Voiculescu.
Rep: Analiştii spun că ai avut o campanie elegantă, în care n-ai criticat ce au făcut alţii, ci ai încercat să explici ce-ai vrea tu să faci pentru alegători. Încă nu te-ai prins că în România eşti mai credibil dacă distrugi, în loc să construieşti?
I.C.: Eu am zis mereu că politicianul trebuie să îşi asume rolul de model. Dacă făceam o campanie negativă, ce fel de model mai eram!? Sunt foarte încrezător că genul de campanie făcută de mine a indus o schimbare pozitivă şi de durată în mentalul oamenilor.
Rep: Cum vezi spectrul politic peste un an, să spunem? Se vor uni forţele de dreapta sau vor rămâne dezbinate, în faţa unui partid-stat atotputernic, care se va perpetua, în diverse forme, la putere?
I.C.: Dreapta nu are altă soluţie viabilă decât să se unească. Înţelept este ca peste un an ea să fie unită!
Rep: Mulţi români şi-au pierdut speranţa că vor mai vedea vreodată România ridicându-se şi stând cu fruntea sus în faţa lumii. Tu, care ai trăit aproape o viaţă întreagă ţintuit într-un scaun cu rotile de o boală nemiloasă, mai ai această speranţă? Crezi că România se va putea ridica pe picioarele ei?
I.C.: Cum eu sunt optimist că medicina face progrese remarcabile – asta în cazul bolii mele –, aşa sunt optimist şi în privinţa României! Ţine numai de noi să deschidem ochii bine când votăm şi să taxăm toate greşelile politicienilor. Şi, dacă ne uităm la nivelul de trai şi la salariile oamenilor, vom vedea că progrese au fost făcute în ultimii ani, şi nu puţine. Problema e că românii au fost intenţionat învăţaţi să vadă numai neajunsurile, nu şi imaginea de ansamblu!
Publicat în revista AC, numărul 6
