Ce facem cu aurul de la Roşia Montană e o întrebare care, de săptămâni bune, nu-i lasă să doarmă nu numai pe Crin, pe Victor şi pe Viorel, ci şi pe mulţi români. Unii zic că mai bine-l lăsăm acolo, să-l scoată nepoţii prin teleportare, probabil, alţii că e musai să-l scoatem acum, chiar şi cu cianură, fiindcă altă posibilitate nu-i. Un inginer chimist din Baia Mare, Jack Goldstein, vine să dea cu tifla ambelor tabere, anunţând o a treia cale, mai ieftină, mai curată şi mai profitabilă pentru România decât toate celelalte soluţii luate în calcul.
Reporter: Premierul Ponta a declarat că trebuie să apelăm la tehnologia cu cianuri, fiindcă alta nu există. Ce-i răspundeţi?
Jack Goldstein: Ba există o tehnologie, brevetată în ţară şi în străinătate…
Tehnologia dumneavoastră cu ce înlocuieşte cianurile?
Cu tiosulfat de sodiu, o substanţă care nu este toxică şi nu are niciun efect negativ asupra mediului, nu poluează aerul şi nici apa. Cum se procedează? Foarte simplu: minereul extras este amestecat cu tiosulfat de sodiu, soluţia obţinută se filtrează, iar din ea, prin electroliză, se separă aurul şi argintul. Ca produs secundar rezultă un nămol, un steril, care este absolut inactiv, deci inofensiv şi poate fi depozitat fie la locul de extragere, fie în altă parte.
Şi atunci, dacă metoda este atât de sigură, de ce nu vor să aplice canadienii?
Canadienii au deja o tehnologie experimentată în zeci de locaţii de pe glob. Practic, ei vor muta aici o întreagă infrastructură deja existentă, deci e o treabă mult mai ieftină, din punctul lor de vedere.
Dar ştiu că aţi avut totuşi discuţii cu cei de la RMGC…
Da, doar că ei voiau să le punem la dispoziţie toate cercetările noastre, dar nu ca să le implementeze în practică aici, ci ca să testeze metoda în Canada. Ne-am temut că ei ar fi putut să-şi însuşească invenţia, care la data aceea nu era brevetată şi am refuzat să le-o punem pe tavă. Nu o puteam da aşa, fără nicio garanţie…
Statul român v-a oferit vreun sprijin pentru dezvoltarea metodei?
Pentru dezvoltare, nu, pentru cercetare însă, în anul 2008, am primit ajutor! A fost un contract de cercetare pe timp de 15 luni. Statul român a fost foarte interesat de punerea în practică a tehnologiei noastre, dar ministrul Economiei şi cel al Finanţelor de la vremea respectivă ne-au spus, pur şi simplu, că „nu sunt bani“.
Ce credeţi că i-a speriat pe guvernanţi atât de tare încât vor să abandoneze, dintr-o dată, proiectul RMGC?
Sigur este o problemă de mediu. Există în toată lumea asemenea exploatări, dar în cele mai multe cazuri, în Africa de Sud, în Australia sau alte ţări, mineritul cu cianură se desfăşoară în zone aride, slab populate, pe când la noi vorbim de o zonă populată, deci nu se poate întâmpla aşa ceva!
Dacă proiectul RMGC va fi abandonat, veţi face demersuri ca statul român să implementeze metoda dvs. şi să putem exploata singuri aurul de la Roşia Montană?
Demersuri noi am tot făcut. Chiar luna trecută am făcut un asemenea demers la primul-ministru, dar n-am primit niciun răspuns…
