Sunt sigur că v-am argumentat de ce partidele politice sunt principala sursa de corupție din România, din cauza faptului că nu există nici o transparență în ceea ce privește banii care intră/ies din pușculița lor. Banii finanțează, total netransparent, oameni din partide care, la rândul lor, atunci când acced la resursele statului (moșia lor, nu?), numesc în funcții, la fel de netransparent, tot felul de neaveniți. Că așa-i la noi: ți-am dat, dă-mi!
Pe fondul plânsului cu sughițuri al lui Varujan Vosganian în Parlamentul României, cu ocazia cererii DNA de aprobare a măsurii arestării preventive, mi-au căzut ochii pe o declarație a fostului ambasador SUA Mark H. Gitenstein de prin anul 2011: “Domeniul energiei nu poate fi modernizat atâta timp cât companiile de stat sunt conduse de oameni lipsiți de experiență, apropiați de mediul politic, care iau decizii nu în funcție de ceea ce este mai bine pentru companie, ci în funcție de interesele proprii”. Iar interesele “proprii” sunt cele ale partidului de guvernământ care “a folosit aceste companii pe post de pușculițe pentru a rezolva pe termen scurt problemele de flux de numerar”. Oaia neagră a exemplului era compania Romgaz, căreia “i s-a cerut să facă o donație de 100 de milioane de euro Guvernului pentru acoperirea unor urgențe bugetare, iar reprezentanții Guvenului din CA al companiei au fost mandatați să aprobe cererea”.
Aceasta este boala fiecărei guvernări – să nu cumva să credeți că doar Guvernul Boc a atentat la factura de curent și de gaz. Am căutat pe Money.ro, și am găsit o discuție interesantă cu Vosganian despre cum au dispărut în buzunarul fără fund al obligațiilor politicianiste banii proveniți din diverse privatizări. “Domnule Vosganian, există discuţii despre dispariţia banilor proveniţi din privatizări în ultima parte a anului trecut”.
Vosganian: “11 miliarde de lei au fost, două miliarde şi ceva de euro. Să clarific. Ce poţi face cu banii din fondul ăsta? Poţi să-i utilizezi pentru acoperirea temporară a golului din Trezorerie, sau poţi să-i foloseşti pentru investiţii. În al doilea caz intră pe deficitul bugetar. De aceea, în general, guvernele evită să-i folosească aşa când au contrângeri bugetare. Cu trezoreria lucrurile stau aşa: i-am folosit în lunile octombrie şi noiembrie şi la solicitarea, e adevărat, verbală, a Băncii Naţionale, pentru că în chestia asta nu se umblă cu hârtii. Regret faptul că Banca Naţională a uitat complet ce a făcut atunci”.
“Până la urmă, de ce aţi apelat la aceşti bani”? Vosganian: „Dobânda pe termene scurte ajunsese atunci pe alocuri la 30-40%. Foarte greu reuşeai să împrumuţi bani la dobânda lombard de 14%. De ce? pentru că băncile aveau atunci şi firme cărora le dădeau bani şi le ceream şi noi şi atunci făceau cu noi un joc psihic. Dacă eu împrumutam la dobânzile acelea, ar fi trebuit să urc datoria publică şi să alimentez creşterea dobânzii pe piaţa monetară. Credeţi că trebuia să dau atunci peste cap piaţa monetară? Pe analizele noastre ieşea că dobânda va scădea către începutul anului 2009. Aşadar am preferat să luăm banii din privatizare, ca băncile să ştie că avem rezerve, cu gândul să-i punem la loc când dobânda va scădea.
Deci, gândiţi-vă, luam rar împrumuturi la o dobândă de 14%. De multe ori luam la 30%, iar acum dobânda este de 11-9%. La asta ne-am gândit şi cred că pentru România a fost o afacere extrem de inteligentă. Numai că dânşii spun doar că am prăduit eu banii. Credeţi că dacă îi prăduiam eu nu era nici o autoritate a statului care să verifice? Păi Curtea de Conturi a făcut deja verificarea. Este o temă pur politicianistă”.
Politicianistă, nu-i așa?
Într-o telegramă din 2006 a Ambasadei SUA, clasificată “Confidențial”, în care se care prezenta contextul în care a izbucnit scandalul de spionaj centrat pe Codruț Sereș (omul lui Dan Voiculescu în Guvernul României) și Zsolt Nagy (actualmente pârnăiași cu acte în regulă), oficialii americani atrăgeau atenția că “sectorul energetic este în mod tradițional unul dintre cele mai intens manipulate și predispuse la corupție sectoare din economia României. Grupuri de interese de afaceri românești au încercat îndelung să controleze resursele energetice locale într-o manieră care ar fi adus beneficii multor dinozauri industriali (inclusiv combinatelor chimice și de producție de ingrășăminte) care sunt competitive doar datorita energiei ieftine”.
Ziceți-mi că ați și uitat de Ioan Niculae, spoliatorul de la Interagro – că văd că procurorii DNA nu uită, nu iartă. Că încă mai parcurgem drumul început în Decembrie1989, odată cu confiscarea Revoluției române, pe parcursul căruia toate resursele României și toate unitățile sale economice au fost falimentate prin căpușare, ulterior fiind distruse și fizic prin tăiere și vânzare la fier vechi.
În ce-l privește pe Vosganian și guvernul Tăriceanu, ei aveau impresia că, împreună cu tovarășii lor de drum pesediștii, vor rămâne la guvernare “pâna când dobânda va scădea” – ca să pună “la loc” 2,3 miliarde euro cheltuite pe salariile și mitele acordate bugetarilor și asistaților sociali. Că doar banii furați cu factura de curent și gaz, sau banii obținuți din privatizări mai mult sau mai puțin frauduloase “poţi să-i utilizezi pentru acoperirea temporară a golului din Trezorerie, sau poţi să-i foloseşti pentru investiţii. În al doilea caz intră pe deficitul bugetar”. Toată mizeria aceasta se întâmpla deoarece urmau alegerile din 2008 și nici un liberal de bine nu dorea să rămână fără “coledzi”, să-i facă “ținghili-bilinghili” pe la urechi procurorii DNA. Doar din amabilitate l-au lăsat pe Boc să-i “pună la loc”.
